În Prelungirea Ferentari, teritoriul insalubru de la marginea Bucureştiului şi a societăţii, în duminica alegerilor tinerii se gândesc mai mult la doza zilnică de heroină decât la porţia de libertate de pe buletinele de vot. Sursa: Oana Dobre Locuitorii ”ghetourilor” forfotesc pe lângă blocurile cenuşii, printre grămezile de gunoi pe care nimeni nu l-a mai strâns de ani de zile. În faţa unuia dintre blocuri, cineva a montat pe un stâlp drapelul american, care flutură inutil în soarele prânzului: în Ferentari, America este la fel de străină oamenilor ca şi speranţa.
Cei care vieţuiesc aici n-au văzut niciodată un politician la faţă, pentru că niciunul dintre ei nu a simţit nevoia să calce cu pantofii scumpi pe străzile pline de ace de seringă şi pungi cu resturi de mâncare sau de aurolac. Ieri, doritorii de voturi şi-au trimis, totuşi câţiva mesageri şi în Ferentari.
”Au venit unii, nici nu ştiu de la ce partid erau, şi ne-au promis 50 de RON dacă votăm. N-am stat la palavre cu ei. Le-am zis numai că nu ne băgăm, că dacă ne prinde pe noi ne ia la Poliţie, nu pe ei”, spune Gabi, unul dintre tinerii care şi-au terminat adolescenţa în puşcărie. A făcut şapte ani pentru tâlhărie, şi când a ieşit, în 2002, a scăpat de beleaua infracţiunilor şi a dat de cea a heroinei. Locuieşte în Rahova, dar a venit la ”tovarăşii” din Ferentari să-şi ia doza şi, dată fiind ocazia, să mai bârfească puţin despre politică.
”Nici nu vreau să aud de vot. Eu am greşit, şi am făcut şapte ani de puşcărie pentru ăia 600.000 pe care i-am furat. Am plătit. Politicienii fură cu miliardele şi nu plătesc niciodată. După ce am ieşit, am vrut să muncesc, dar nu mă ia nimeni, când îmi văd cazierul. O să plătesc toată viaţa pentru greşeala de atunci. Ăştia nu fură de foame, fură de plăcere. Ce-mi rămâne mie? Drogurile. Ce le rămâne lor? Banii!”.
Î
