Am stat aproape două ore la coadă în faţa secţiei de votare. Altfel se scrie despre politică după ce ţi-au îngheţat degetele şi după ce soţia ta însărcinată s-a ales cu nişte dureri de burtă aşteptând să pună ştampila pe o emblemă şi pe un nume. Parcă nu-ţi mai vine să strigi “Sus cutare, jos cutare!”. Nici să faci speculaţii pe seama combinaţiilor ce vor urma. Totuşi, îmi şterg nasul, mai iau un faringosept şi fac haz de necaz. Că doar la asta ne pricepem cel mai bine. Aşa cum anticipam, românii, în marea lor majoritate, au pus ştampila pe “DA”-urile de la întrebările referitoare la parlament. Au facut-o cu sete, cu dorinţă de răzbunare. Oricum, prea puţini au luat o decizie după ce au analizat avantajele şi dezavantajele unui parlament unicameral şi redus numeric. Aşa că, pornind de la înverşunarea românilor împotriva politicienilor (înverşunare îndreptăţită aş spune eu), să încercăm un imn al alegătorului revoltat, căzut în sadism. De fapt, să adaptăm unul. Meţionez că aceasta nu este decât o refulare. În niciun caz nu se vrea a fi o instigare la ură sau violenţă. Numele folosite au fost alese doar de dragul ritmului şi a rimei. Pentru descreţirea frunţilor, cum spunea cineva. Afară-i frig şi e-norat
Şi-n sobă arde Geoană,
De grindă-i Băse spânzurat,
Iar eu îi tai c-o lamă. Pe jos stau peneliştii-ntinşi,
Sunt morţi de-o săptămână.
În putrefacţie au intrat,
Dar nimeni nu-i adună. Ascuns e Becali-n dulap,
Nu-i pasă de nimica,
Are un topor înfipt în cap
Să-i ţină cipilica. Lungit e moşu` Iliescu-n pod
Cu un cuţit în spate.
L-am urmărit de la parter
Pe viaţă şi pe moarte. Iar CPT, cu ochiul scos
Se zbate într-o ladă,
Mai e un Fluture pe jos,
Şi-n spate are o bardă. Boc e în dormitor,
Pitit într-o valiză,
Legat cu doua fire lungi
Ce duc direct în priză. Şi-n frig
