Sunt unul dintre admiratorii tehnologiei. Nu din perspectiva lucrurilor cool pe care ea ni le ofera, ci din a provocarilor deosebite in fata carora ne pune. Ca oricare alt geek, am simtit o fascinatie deosebita pentru aventura spatiala care i-a dus pe doi dintre membrii echipajului Apollo 11 pe Luna. (Aveti un pic de rabdare, nu este vorba totusi despre tehnologie, ci despre democratie).

Am vazut numeroase documentare despre programul Apollo, am fost ingrozitor de dezamagit de posibilitatea ca totul sa fi fost doar o farsa si apoi mi-a fost jena de faptul ca aproape ma lasasem convins de teoria conspiratiei. Dupa multe, multe ore de filme documentare vazute si pagini citite, ceea ce mi-a ramas foarte viu in minte legat de programul Apollo nu sunt, asa cum probabil ar fi de asteptat, celebrele cuvinte rostite de Neil Armstrong la coborarea din modulul lunar, ci o fraza din discursul tinut de John F. Kennedy pe 12 septembrie 1962, prin care presedintele anunta inceperea ambitiosului program NASA. "We choose to go to the moon... (interrupted by applause) we choose to go to the moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard."

Pentru mine politica a fost pina de curand un lucru simplu. Chiar si atunci cand au fost fundamental gresite, opiniile mele politice mi-au parut foarte clare si m-am simtit impacat cu ele. Imi aduc aminte cu mare rusine entuziasmul cu care priveam la televizor in 1990 unul dintre primele mitinguri politice ale FSN-ului in care demonstrantii duceau la sediul PNTCD-ului un cosciug (un obiect ce a intrat ulterior pe lista obligatorie a recuzitei oricarei demonstratii, opozitia trimitindu-l partidului de la putere, grevistii trimitindu-l guvernului; probabil exista in ADN-ul nostru o gena vesela de Sapanta care ne impinge la astfel de gesturi macabre). Este adevarat, aveam ani buni