Principiile active ale mesteacănului se datorează mai ales uleiului volatil, substanţelor amare şi taninului din compoziţia sa. De la acest arbore pot fi valorificate scoarţa, frunzele, seva şi mugurii.
Uleiul esenţial din compoziţia acestuia este renumit pentru efectele antiseptice şi cicatrizante. Cura cu ceai din frunze de mesteacăn favorizează eliminarea acidului uric şi clorurilor din organism, prevenind astfel formarea calculilor renali, precizează fitonutriţionistul Eugen Giurgiu, doctor în biochimie.
Planta este un puternic diuretic, depurativ şi antiinflamator articular.
Astfel, remediile pe bază de mesteacăn combat retenţia de apă şi edemele (umflăturile) de la nivelul mâinilor şi picioarelor.
Seva arborelui tratează epuizarea nervoasă, tulburările de concentrare şi este eficientă chiar şi în tratamentul anumitor forme de cancer, datorită acidului betulinic, susţin cercetătorii de la Universitatea din Illinois, SUA.
Mod de administrare
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de mesteacăn la o cană cu 250 ml de apă clocotită. Se beau câte două căni de infuzie pe zi - una dimineaţa şi una seara. O cură durează două săptămâni şi combate constipaţia.
Decoctul se prepară dintr-o linguriţă de scoarţă de mesteacăn, care se fierbe timp de cinci minute în 300 ml de apă. Se consumă câte două căni pe zi, timp de o lună. Cura este eficientă în tratamentul reumatismului, gutei şi dizenteriei.
