Abia acum putem vorbi cu adevarat despre o dictatura. Dictatura majoritatii care ne forteaza sa alegem intre Basescu si Geoana. In fata acestui cuplu, oricat am cantari, din orice unghi ne-am privi optiunile, realizam in final ca suntem pusi in fata unei alegeri intre doua rele la fel de mari.
Indiferent de capul pe care alegem sa il taiem, ramane sa traim, zi de zi, cu acelasi monstru pentru urmatorii cinci ani. Indiferent de optiune, nu vom avea nici macar iluzia unei sperante. In niciunul dintre aceste cazuri, nimic din tot ce stim si am trait pana acum nu se va schimba in bine.
Majoritatea votantilor din mediul rural si din orasele mici au facut diferenta. Faptul ca Antonescu a castigat Bucurestiul si alte cateva mari orase si centre universitare constituie doar o consolare si o posibila baza care va aduce partidul liberal, din nou, la guvernare.
In 2000 am avut de ales intre un rau foarte mare (Vadim) si unul ceva mai mic (Iliescu). Principiul democratic al alegerii raului cel mai mic se putea exercita, pentru ca optiunile puteau fi cantarite in cantitati vizibil diferite.
In 2004 am avut de ales intre doua lucruri diferite. Un rau pe care il cunoasteam destul de bine (Nastase). Si un alt rau (poate mai mic), dar care trezea, cel putin pentru unii, o mare speranta. Speranta ca va inlatura sistemul nascut si perfectionat de guvernarea Nastase.
In 2009 avem de ales intre Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Elena Basescu si, de cealalta parte, Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, Ion Iliescu, Radu Mazare si ceilalti. Alegeti, daca puteti sti cine va fi mai bun pentru voi.
Poate ca Antonescu s-ar fi transformat intr-o mare deziluzie, poate ca ar fi devenit un nesimtit, omul lui Patriciu sau poate ca nu ar fi facut nimic, dar am fi avut macar pentru o clipa iluzia ca mai putem spera. In acest moment, ne mai putem ruga doar sa nu ne fie