Un element de disputa aproape invizibil in aceasta campanie electorala este cel economic. Intre Hayssam, Flota, RAFO si propuneri pentru agricultori, repornirea motoarelor economiei a fost de multe ori pomenita la capitolul "diverse", desi este principala problema pentru 2010. Intentia mea este de a descrie trunchiul comun al posibilelor actiuni economice din 2010 ale viitorului presedinte - diferentele intre candidati fiind mai degraba sectoriale, legate de redistribuiri bugetare si nuantari diferite ale unor probleme, in functie de electoratul tinta al fiecarui candidat.
In doua vorbe, economia pe care o va prelua viitorul presedinte e in scadere cu aproximativ 7% in 2009 de la o crestere de peste 8% in 2008. In 2010, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare vede o crestere de 1% la nivelul intregului an, dar prognozeaza o prima jumatate a anului in continua scadere. Economia va continua sa scada in primul semestru - desi intr-un ritm mai lent decat in acest an inainte de a reveni catre zero si chiar a creste usor, in semestrul doi, probabil catre final.
Principala ancora a politicilor economice este acordul cu Fondul Monetar International. Acest acord nu va fi intrerupt, indiferent de numele presedintelui ales. Acordul a produs deja comasarea agentiilor si Legea Salarizarii Unice. Continuarea lui implica patru lucruri, trei spuse si unul nespus momentan. In primul rand, ni se cere un guvern functional, legitim, care sa promoveze rapid un buget cu tintele din acord in Parlament - numirea premierului si formarea majoritatii se va putea realiza in urma rezultatului alegerilor. In al doilea si al treilea rand, Fondul Monetar International va cere promovarea altor doua masuri elaborate deja de Guvernul Boc: Legea Responsabilitatii Fiscale, pentru stabilizarea veniturilor la buget si o noua lege a pensiilor, pentru a pune ordine in sistem si a s