Crin Antonescu este marele perdant al acestui prim tur (sper că nu ia nimeni în serios declaraţiile din staff-ul PNL că încă se joacă). Fals! O fi existat vreo speranţă că va intra în turul II, dar cred ca până şi el, Crin Antonescu, şi-a îngăduit-o cu sfiiciune. Marii perdanţi suntem noi, toţi fraierii ăştia care ne numim electori. Sau români, după cum vă sună mai bine.

Eram în clasa a şasea prin ’91, când democraţia însemna mai ales să poţi duce rulmenţi la turci, suc la TEK , Jelibon etc. Profesoara mea de biologie, doamna Popescu, ne-a spus o chestie ce mi-a răsunat continuu în cap, de-a lungul anilor: voi sunteţi generaţia de sacrificiu. N-am prea înţeles ce vrea să spună atunci. Am făcut-o abia pe la 20 de ani, când am început să-mi câştig banii nu rugând-o frumos pe mama, ci muncind. Era finalul frustrantului CDR, a urmat epoca neagră Năstase, cavalerul pe cal alb a apărut şi el (Alinţa D.A. şi Băsescu, la pachet), dar s-a dovedit a fi doar un fante al puterii. Între timp, m-am tot sacrificat. Şi acum urmează să mai tai de pe listă, încă cinci ani, alte vise de viaţă liniştită, din simplul motiv că ţara asta nu e în stare să dea alternative politice sănătoase, ne serveşte cu aceleaşi poame găunoase.

Crin Antonescu nu era o alternativă, cred asta cât se poate de sincer. Cu un Băsescu dezamăgitor şi un Geoană secondat de Iliescu & Vanghelie, el era doar expresia autoiluzionării unora dintre noi că poate fi şi altfel. Luat la bani mărunţi, şeful PNL este la fel de consistent ca un Schweppes: un pic înţepător, dar fără calorii. Din nou, nu el e marele perdant, ci tot noi, generaţia de sacrificiu. O generaţie ce riscă să nu mai aibă vârstă.

Crin Antonescu este marele perdant al acestui prim tur (sper că nu ia nimeni în serios declaraţiile din staff-ul PNL că încă se joacă). Fals! O fi existat vreo speranţă că va intra în turul II, dar cred ca pâ