La 30 de ani şi-a ordonat gândurile, trăirile şi le-a legat în primul volum de versuri. Au urmat alte trei cărţi, scrise din postura de subofiţer al unei unităţi militare.
A publicat în „Hyperion“, „Convorbiri Literare“, „Poesis“, „Argeşul“ şi alte reviste literare. Este autorul cărţilor de poezie: „Umbre“, „Un tot relativ“, „Jumătate liliac“ şi „Claustrofobii sentimentale“, iar anul acesta a fost primit în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor. Primele versuri a început să le pună pe hârtie acum opt ani, când împlinise deja 30 de ani.
„În urmă cu vreo opt ani, lecturând mai multe cărţi de poezie, mi-am zis că aş putea încerca să scriu şi eu. De atunci, am publicat în mai multe reviste, iar cele mai reuşite poeme le-am prins în patru cărţi“, relatează artistul.
De câţiva ani, Vasile Iftime activează în cadrul cenaclului literar „Constantin Dracsin“, locul unde, spune el, cresc poeţii şi unde „atunci când unui confrate i-a ieşit un poem bun, te bucuri ca şi cum l-ai fi construit tu“. „Acolo, de vreo patru ani, se încearcă a se preda ABC-ul în literatură, doar ABC-ul. Îmi amintesc cu plăcere de unii copii, care la prima întâlnire aproape că nu spuneau nimic în ale scrierii. Abia că se observa o boare de talent, iar acum îi descopăr prin reviste de literatură, cu propriul limbaj, cu propria structură poetică. Aceeaşi paşi i-am făcut şi eu“, povesteşte Vasile Iftime.
În prezent, îşi desfăşoară activitatea ca subofiţer în armata română, însă mărturiseşte că „se poate scrie şi dincolo şi dincoace de gardul unităţii, dar nu dincolo şi dincoace de gardul sufletului“.
„Poezia nu are nevoie de un loc anume unde să se nască. Sunt militar, nimic atipic pentru a scrie. Mi s-a reproşat că nu am scris niciun vers cu iz cazon. Refuz să scriu după tipicuri“, spune poetul-militar. Pentru Vasile, poezia nu reprezintă un hobby, ci