Mi-aduc aminte, cum in vremea copilariei, desi produsele nu umpleau pana la refuz rafturile magazinelor, macar ele aveau gust si savoare, paté-ul era paté, laptele era lapte, carnea era carrne, fara a mai pune la socoteala legumele, care completau o alimentatie sanatoasa. Am crescut cu aceste alimente, ne-am consolidat organismul, asa “la portie” cum isi dorea sistemul de atunci. Au trecut anii, si lucrurile s-au schimbat radical, orice produs care avea candva onoarea sa aiba terminatia “de casa” parand doar o poveste de spus nepotilor. Copii au inceput sa creasca cu aceasta alimentatie noua, completata cu un sedentarism accentuat de statul in fata calculatorului, sau , ceea ce e si mai grav, datorita lipsei orelor de sport de la scoala. “Miopii” si “obezii” generatiei tinere facandu-si loc tot mai pregnant in randul nostru, bombardati cu programe de genul “Cornul sintetic si laptele praf”.
Deci iata-ne ajunsi la restaurantul “Viitorul prafuit”, unde ne intampina un ospatar in halat alb, oferindu-ne o masa confortabila cu vederea catre combinatul de ingrasaminte. Pe peretele din stanga, unde pe vremuri de mult apuse trona “Rapirea din Serai” acum e un panou electronic cu Tabelul lui Mendeleev astfel ca gurmanzii sa aiba de unde sa-si aleaga ingredientele. Pe masa, oliviera cu eprubetele galbene, rosii si albe, ne tine de urat pana la venirea chelnerului. Cu ce sa fie garnitura, cu permanganat de potasiu, sau simpla, doar cu magneziu?, ne intreaba politicos ospatarul. Comandam in cele din urma, ceva usor, fara prea mult zinc, dupa care balonati de atatea prafuri delicioase, comandam ceva de baut. Am optat pentru o bere fara alchine, precum si un vin nobil cu sulfamida din podgoria proprie a laboratorului chimic al localului. Iesind din local, satui si multumiti ca masa a fost una deosebit de clorhidrica, vedem pe un stalp, ramasitele unui afis portocaliu, in