Cei care lucrează şi fac „haine pentru cai“ spun că meseria este pe moarte deoarece tot mai mulţi suceveni renunţă la căruţă şi-şi cumpără maşini la mâna a doua.

Talent, concentrare şi multă răbdare. De asta este nevoie pentru a deveni meşter de harnaşamente. Prin acul lui Vasile Aionesei (60 de ani) au trecut sute de hamuri din piele, toate cusute cu migală şi răbdare. Niciodată curelele nu sunt la fel. Omul inventează modele, crestături şi combină stilurile de cusut pentru a face lucrări cât mai originale.

Spune că această meserie este pe moarte, însă el tot o să lucreze hamuri, chiar dacă nu prea mai are cui le vinde.

„Acum mai toţi şi-au cumpărat maşină, fie ea şi rablă, numai să nu se mai facă de ruşine cu căruţa. Eu iubesc caii şi lucrez cu grijă hamurile. Este ca la om: dacă nu e cusută bine cămaşa, te strânge pe la subţiori ori te roade pe spate. Aşa şi la cai: este nevoie să faci treaba cum trebuie ca el să se simtă bine înhămat“, spune Vasile Aionesei.

Tradiţie de familie

Cumpărători însă sunt tot mai puţini, aproape că-i numără pe degete. Din acest motiv a mai coborât şi preţul. Nu-i convine să nu vândă chiar niciun ham, măcar unul la două zile. „Am venit tocmai din Udeşti să-mi iau alte curele că pe celelalte mi le-a furat cineva din şură. Mi-a luat doi saci cu ceapă şi hamul aproape nou. Ce să fac? Alţi bani, altă cheltuială“, povesteşte Costache Miron, agricultor. Un ham simplu, din piele de porc, costă 100 de lei, dar cine vrea un cal „bine îmbrăcat“ cheltuieşte şi până la 250 de lei. Ca Vasile sunt puţini meşteri în judeţ, vreo cinci, după părerea lui. „Mai este un vânzător în Bazar, care vinde hamuri şi curele din piele, în rest pe cine mai ştiu eu, vinde de acasă“, mărturiseşte bătrânul.

În satul său, Rădăşeni, toţi cei care au cal au şi un ham făcut de el. A învăţat meseria de la tatăl său, iar a