L-as fi votat pe Antonescu pentru a scapa de Basescu si pentru a nu mai auzi de Geoana si de tot ce se ascunde in spatele lor. Crin Antonescu imi promisese si ma asigurase ca va face tot ce ii va sta in putinta sa isi impuna un Guvern independent cu Johannis Klaus in frunte.
Primarul Sibiului, de-a dreapta lui Crin Antonescu, si el imi daduse asigurari ca nu voi mai auzi in Guvern de nume precum Elena Udrea sau Monica Iacob Ridzi, iar eu ajunsesem sa cred ca poate nu voi mai citi numele lu’ Vanghele pomenit vreodata in legatura cu numirea unui ministru.
Votul nu am reusit sa i-l dau practic, pentru ca nu am reusit sa votez la specialele sectii de vot organizate in Bucuresti, dar eu pot sa imi spun ca i-am dat un vot moral, chiar daca virtual.
Intre timp, am aflat ca Crin Antonescu nu a intrat in turul doi, a fost foarte nervos cand a aflat rezultatele si a reactionat omenesc, prea omenesc. L-am inteles si l-am crezut si in seara aceea. A doua zi am aflat ca Crin Antonescu a votat deja in turul II.
Ne-a anuntat ca nu il voteaza pe Basescu, iar eu am inteles ca nu mai ramane decat Geoana pe fruntea caruia sa pun(a) stampila. Eu inca nu ma hotarasem. Intre Elena Udrea si Marian Vanghelie inca mai calculam, inca nu imi dadusem seama care este raul mai mic. Culmea, mi se pareau amandoua la fel de mari!
In aceeasi zi am aflat ca alti votanti de-ai lui Crin ii laudau alegerea, consecventa si moralitatea gestului. Am incercat sa inteleg unde ar putea fi vorba de consecventa. Cel care enuntase argumentul se referea la consecventa sustinerii proiectului Johannis. Tot nu intelegeam unde este consecventa, iar moralitatea gestului imi era si mai greu sa o inteleg.
Ipocrizia e ca o idee (poate) buna in trecut, dar oricum o idee valibila si onesta candva, nu mai poate avea aceeasi “moralitate” in alta perioada de timp, mai ales atunci cand ea este
