Un guvern politic, cu Iohannis premier, reprezintă o soluţie solidă şi o alternativă credibilă la improvizaţiile de păpuşar pe care le mai poate oferi Traian Băsescu. Pentru ca acest proiect să funcţioneze pe termen lung şi cu rezultate palpabile, e nevoie însă de mai mult decât de o listă de nume în dreptul unor ministere. E nevoie de un program acceptat de partidele majorităţii şi de un mecanism politic suplu şi eficient, realizat în aşa fel încât, în sfârşit, o guvernare de coaliţie să dea rezultate în România. Acesta e, de altfel, un segment esenţial din programele politice propuse şi de Geoană şi de Antonescu.

"Soluţia Iohannis" a apărut într-un anume context şi multă vreme părea sortită efemerităţii. În momentul în care au introdus o moţiune de cenzură cu şanse de reuşită, partidele "noii majorităţi" au fost suficient de mature să înţeleagă că trebuie să ofere şi o soluţie alternativă, că această soluţie trebuie să fie comună şi, la un nivel, inclusiv simbolic, să transceadă imaginea a nominalizării de partid. Ulterior, sondajele au arătat, constant, că publicul însuşi acceptă, într-o măsură mai rar întâlnită, această variantă de guvern.

Tergiversările anticonstituţionale ale lui Traian Băsescu au îndepărtat, pentru o vreme, perspectiva unui guvern condus de primarul din Sibiu. O dată cu trecerea timpului, devenise clar că nu se mai pune problema guvernului de tehnocraţi care să gestioneze ţara până la alegeri. Au venit alegerile. Iar acum perspectiva necesară e aceea a unui guvern politic, asumat de o majoritate clară şi suficientă, un guvern de cursă lungă, menit să lupte cu criza economică şi să învingă.

Acum, asistăm la proiectul "Iohannis" redivivus. Pentru că proiectul ce a unificat majoritatea formată în septembrie nu şi-a pierdut sensul. Dimpotrivă. Un guvern politic, cu Iohannis premier, reprezintă o soluţie solidă şi