Klaus Johannis este mai mult decât un primar cu veleităţi de premier, el este opusul sistemului parlamentar unicameral, cu maxim 300 de aleşi. Această dihotomie născută din iureşul primului tur al alegerilor prezidenţiale are ca efect secundar paradoxul de a-i face fraţi de cruce pe urmaşii Brătienilor cu cei ai lui Nikolski şi ai lui Drăghici.

Este drept că pentru mulţi dintre votanţii de astăzi numele cu pricina generează confuzii, nefiind foarte clar pentru ei dacă este vorba despre nişte manelişti, băieţi şmecheri de cartier sau fotbalişti din generaţia de aur. Tocmai această previzibilă confuzie demonstrează că alianţa PSD – PNL nu este un anus contra naturii, ci o operaţie de schimbare de sex, pentrucă în zilele noastre – nu-i aşa? – nu mai contează de care parte a platformei politice eşti.

De duminica orbului şi-aduce aminte cineva?

Mult înainte ca România să fie land of choice, a fost Frontul Salvării Naţionale. Apoi s-a metamorfozat în FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naţionale), în PDSR (Partidul Democraţiei Sociale din România) şi – cu voia dumneavoastră – în PSDR (Partidul Social Democrat Român). Acest cameleon politic, călărit de Ion Iliescu de la comunism, prin socialismul cu faţă umană şi până în social democraţie, a înghiţit PSD-ul istoric, i-a furat identitatea şi şi-a vizat astfel paşaportul pentru internaţionala socialistă. Era o perioadă în care lupii tineri din PD, partid apărut în urma diviziunii celulare a aceluiaşi PSDR, se îmbrânceau şi ei pe scările internaţionalei rozalii. Nu pentru mult timp, căci au călcat în picioare alianţa din cadrul Convenţiei Democratice şi i-au trimis pe ţărănişti cu ochiul în soare, cu largul sprijin al liberalilor. Şi astfel ajungem la ignatul alianţei DA, atunci când PD a încercat să înghită PNL.

Penelism vs. liberalism

Ultimul mohican din triunghiul partidelor istorice anticomun