Dimineata de noiembrie insorita. Mirati de caldura nepotrivita cu sfarsitul de brumar, unii cauta umbra, altii se bucura de soare lenevind pe cate o banca. Un calm patriarhal domneste peste tot. Responsabilii cu plasa se plimba de la un magazin la altul, gospodinele isi impartasesc una alteia cea mai noua reteta de criza, copiii nu prea se lasa urniti din fata magazinelor cu jucarii, se fac promisiuni in numele lui Mos Craciun. O zi obisnuita de inceput de saptamana. Concitadinii mei traiesc bine, constat cu multumire si-mi ridic privirea spre cer. Un soim ce pare un mic planor de jos, descrie cercuri-cercuri pe albastrul iverosimil de senin si cu toate acestea avanseaza, disparind in cele din urma dupa blocuri. O echipa de muncitori imbracati in culori stridente toaleteaza copacii de pe marginea drumului, altii termoizoleaza cate un nivel-doua de la blocurile unde stau oamenii “avuti”…ori toata fatada acolo unde locuiesc muresenii cu dare de mana.

Deodata imi atrage atentia un copil cu ceva mai mare decat o umbrela, care vine impangand o bicicleta pe trotuar. Desigur si bicicleta e prea mare pentru el, dar reuseste sa o rezeme de un copac si dupa trei-patru incercari sa se catere pe o europubela lasata pe marginea drumului. Se intinde, se apleaca, iar si iar, ca la un moment dat sa nu se mai vada din el decat un piciorus si o manuta ce se agata cu disperare de marginea tomberonului. O bucata de tinichea ce a fost capac de cine stie ce cutie in vremurile lui de glorie aterizeaza pe asfalt. Apoi inca un lucru aruncat la gunoi, devine important pentru baiatul care continua sa rascoleasca printre deseuri, disparind cu totul in tomberon. Dincolo de strada, curtea scolii rasuna de zeci de voci de copii. Concitadinii mei o duc bine!

Dimineata de noiembrie insorita. Mirati de caldura nepotrivita cu sfarsitul de brumar, unii cauta umbra, altii se bucura de soa