21-22 decembrie 1989: ultimele 24 de ore ale "Epocii de Aur". Ore cumplite în care Bucureştiul a plătit un tribut de sânge dramatic: 48 de morţi şi 604 răniţi. De atunci şi până acum, Armata şi fostele căpetenii ale Miliţiei şi Securităţii au spus că nu au tras în populaţie. Atunci cine a umplut spitalele şi cimitirele cu eroi ai Revoluţiei martirizaţi în cele două zile? Este vorba totuşi despre 652 de victime inocente pentru care justiţia nu a fost încă în stare să facă cu adevărat dreptate.

La scurt timp după ciudatul sfârşit al mitingului popular ordonat de Ceauşescu, în centrul Capitalei s-au format numeroase grupuri de persoane care s-au răspândit în zona cuprinsă între Cişmigiu, CCA, Piaţa Universităţii, Scala, Patria şi Piaţa Romană. Concentraţi în interiorul acestui perimetru, protestatarii se deplasau scandând lozinci anticeauşiste şi anticomuniste. Izolat s-au înregistrat şi cazuri de vandalism concretizate prin spargerea unor vitrine. La început, reacţia forţelor de ordine a părut destul de timidă şi incoerentă. În orele care au urmat, părând că s-au dezmeticit, autorităţile au început să se coordoneze şi să dispună diverse trupe în zonele fierbinţi ale Capitalei. "Timiditatea" organelor de ordine a dispărut însă o dată cu lăsarea întunericului. Din ce în ce mai des au început să se audă rafale de arme de foc, mai întâi izolate, iar mai târziu din ce în ce mai ample. Atunci au început să apară şi primele victime.

ANCHETA OFICIALĂ

Primul dosar al Revoluţiei a fost instrumentat la scurt timp după fuga cuplului Ceauşescu. Este vorba despre celebrul dosar nr. 1/P/1990, soluţionat rapid prin condamnarea la moarte şi executarea "Odiosului" şi a "Sinistrei", după cum li se spunea pe atunci celor doi.

Au urmat alte câteva dosare mari în care demnitari de partid şi de stat de rang înalt, precum şi câţiva generali şi alţ