În urma primului tur de la prezidenţiale, România s-a trezit într-o situaţie fără precedent. Pentru prima oară după decembrie 1989, electoratul liberal este în măsură să decidă cine va fi preşedintele ţării. Mărturisesc sincer, aşteptam de mult timp acest moment. Acela în care o ţară ca a noastră, după 50 de ani de comunism feroce şi 20 de ani de convulsii puternice spre democraţie, să fie "la mâna" unor gânditori şi alegători liberali.

Pe 22 noiembrie s-a dovedit faptul că PNL a fost inspirat când a hotărât schimbarea conducerii. Crin Antonescu a strâns aproape două milioane de voturi, cu procente importante peste nivelul partidului. Potenţialul său, confirmat în confruntarea de duminica trecută, e poate cel mai bun atu ca formaţiunea liberală să devină în viitor un actor de prim rang pe scena politică românească. Totul depinde însă numai de electoratul lui Crin Antonescu. Rănit în orgoliul propriu că omul lor nu a intrat în turul doi, acest important segment este cel care va decide încotro se îndreaptă România după 6 decembrie.

Conducerea liberală, în frunte cu Antonescu, a spus în unanimitate că îl susţine pe Mircea Geoană pentru turul doi. Rănile adânci provocate de Traian Băsescu sunt încă proaspete, nu s-au cicatrizat. Dorinţa de a desfiinţa PNL prin îngurgitarea într-o fostă formaţiune socialistă, obsesia de a-l distruge pe Călin Popescu Tăriceanu şi guvernul condus de acesta, banda rulantă cu liberali urmăriţi şi anchetaţi de Parchetul General - toate aceste gesturi violente îndreptate împotriva partidului istoric au marcat profund electoratul liberal.

Antonescu s-a confirmat ca om politic de valoare şi prin faptul că a practicat un discurs curat şi curajos împotriva preşedintelui Băsescu. Argumentele sale în această atitudine au fost abuzurile, instigarea la încălcarea legilor ţării, a literei şi spiritului constituţional, ura profundă pe ca