Asemeni lui Lucian Blaga, poetul a fost declarat „mut ca o lebădă“. Premiile obţinute stau mărturie că, pentru el, exprimarea în versuri este cea mai bună.
A început să scrie poezii prin clasa a VI-a. Constantin Acosmei mergea pe atunci la un cenaclu la Casa Pionierilor din Piatra Neamţ, care se chema „Tinereţe fără bătrâneţe“, coordonat de poetul Adrian Alui Gheorghe. Versurile erau nişte încercări „originale“, însă nu „despre ţară şi partid“.
Exerciţiul scrisului a venit în mod firesc după cel al lecturii. Pentru vârsta lui, cărţile şi autorii aleşi erau totuşi destul de dificili. „Citeam Goethe, Rabelais, Tolstoi şi a fi scriitor mi se părea ceva extraordinar“, îşi aminteşte poetul.
Era în clasa a VIII-a când şi-a făcut debutul publicistic, în revista băcăuană „Ateneu“.
Apoi, a continuat în această direcţie, fiind susţinut şi în perioada liceului de Adrian Alui Gheorghe şi de Aurel Dumitraşcu, „care mă luau oarecum în serios, ceea ce era foarte important pentru mine“, adaugă Constantin Acosmei. Grupaje de poezii i-au mai apărut prin 1990-1991, în revistele „Luceafărul“ şi „Poesis“.
O carte cu un „destin“ complex
Deşi adunase poeme pentru o carte încă din 1993, atitudinea faţă de literatura contemporană, după Revoluţie, era negativă. „Nimeni nu era dispus să piardă bani cu autori necunoscuţi. Dezinteresul era mare, iar eu pe vremea aceea chiar îmi doream să-mi public cartea“, recunoaşte Constantin Acosmei.
La Iaşi, unde a urmat cursurile universitare, poetul nu a reuşit să se adapteze la viaţa literară oficială. A mers de câteva ori la Casa Pogor, la cenaclu, dar nu i-a plăcut. În schimb, s-a apropiat de oamenii mai „undergroud“, între prieteni comunicarea i se părea mai bună. A luat astfel parte la întâlnirile de la Club 8, în perioada 1997-2005, devenind şi membru al asociaţiei culturale cu acelaşi nume. @
