Lucrările sale de pictură şi grafică sunt cunoscute mai mult în străinătate decât în ţară. A primit Premiul special pentru grafică Prince-Art, în Franţa, în 1998.

Prin muncă multă, corectitudine şi cinste, pictorul gălăţean de origine germană, Nicolae Einhorn, s-a evidenţiat foarte devreme în lumea artistică. Încă din şcoala primară, învăţătorii l-au remarcat şi l-au încurajat să deseneze, deşi tatăl său ar fi vrut să studieze vioara.

„Desenam obiecte de prin casă şi mocnea în mine dorinţa de a-mi împlini un vis al viitorului. Tata credea că pictorii sunt beţivi şi voia să mă facă muzician. M-a încredinţat profesorului Costică Constantin, care a realizat în scurt timp că nu sunt făcut pentru muzică", povesteşte pictorul gălăţean.

În Şcoala gimnazială desena pentru colegi planşe la Botanică. Ca recompensă, îl invitau la masă, ei find copiii unor negustori înstăriţi. „Nu desenam pentru masa pe care mi-o ofereau, ci pentru că aveam un neastâmpăr, o frenezie lăuntrică pe care mi-o potoleam doar noaptea, când făceam desene în creioane colorate sau în acuarelă", îşi aminteşte pictorul Einhorn.

Deşi tatăl a continuat să se împotrivească, cu multe insistenţe, a reuşit să obţină permisiunea de a susţine examenul de admitere la Liceul de Muzică şi Artă Plastică. Va studia cu pictorii Mihai Dăscălescu, Nicolae Spirescu, Emilia Iacob, precum şi cu sculptorii Vasile Vedeş şi Constantin Dimofte.

Zeci de expoziţii în ţară şi străinătate

În 1967, s-a înscris la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza", avându-l ca profesor îndrumător pe maestrul Dan Hatmanu. Spre sfârşitul anului trei al facultăţii, a deschis prima expoziţie în „Sala Paşilor Pierduţi", axată pe o tematică inspirată din basmele populare româneşti şi mitul genezei. Au urmat alte expoziţii personale, de grup atât în ţară, cât şi în străinătate