În 1951, OMS a adoptat prima formă a Regulamentului Internaţional Sanitar (RSI), pe care, în 1969, l-a revizuit, în vederea creşterii relevanţei şi a efectivităţii combaterii şi controlului bolilor transmisibile, acoperind perioada până la 1990. După această dată, din cauza apariţiei de noi evenimente epidemiologice în peisajul Sănătăţii publice globale, a devenit evident că regulamentul în cauză nu mai era potrivit, impunându-se încă o revizuire. (...) Noul regulament, în vigoare şi azi, a apărut la începutul anului 2005, după ani de căutări şi consfătuiri, bazat pe conceptul modern al supravegherii epidemiologice globale; faptul presupunea solicitarea tuturor statelor de a-şi institui şi menţine funcţionarea supravegherii epidemiologice şi a capacităţilor de răspuns. Gradul de coordonare şi asigurare a funcţionalităţii, supravegherii a depins de autorităţile locale de Sănătate publică până la cele naţionale. Autorităţii naţionale îi revenea decizia dacă evenimentul în cauză trebuia să fie raportat la OMS. Criteriile deciziei luau în considerare impactul asupra sănătăţii publice, riscul semnificativ al difuziunii internaţionale, detectarea unui eveniment epidemiologic necunoscut, riscurile semnificative pentru călătoriile internaţionale şi pentru comerţul internaţional. Se realiza astfel nivelul de coordonare şi se sublinia necesitatea diagnosticului corect şi rapid, asigurarea resurselor şi a cadrelor specializate, în conducere şi organizare şi, nu în ultimul rând, existenţa voinţei politice care guvernează. Încă din 2006, Viaţa medicală semnala apariţia, noutatea, importanţa şi atributele Regulamentului. Regulamentul actual reţine, în prim-plan, notificarea obligatorie pentru variolă, poliomielita cu virus sălbatic, gripa umană cu un serotip nou, SARS, detectarea chiar a unui singur caz de holeră, pestă pneumonică, febră galbenă, boala Marburg, Ebola, West