Primele comentarii de după difuzarea filmuleţului în care Traian Băsescu ar fi lovit un copil, la Ploieşti, condamnă nu atât gestul, a cărui veridicitate nu este demonstrată, ci reacţia preşedintelui. Totuşi, într-o ţară în care 84% dintre părinţi îşi mai “ating” din când în când copiii, răspunsul nepotrivit dat de Traian Băsescu va trece, probabil, neobservat.
Cristian Tudor Popescu primeşte un pumn în figură.
Filmul ar putea fi trucat. Însă când T. Băsescu a răspuns la întrebarea dlui Răzvan Dumitrescu “Poate că m-a înjurat copilul” nu mi-am putut stăpâni un icnet, pentru că primisem un pumn în faţă. Din acel moment nu mai conta dacă filmul e trucat sau nu. Singurul lucru pe care îl mai aşteptam de la T. Băsescu era să spună, aşa cum a făcut-o de atâtea ori, cu privirea în cameră, fără să clipească, rostind rar: “Nu numai că nu am făcut ce se vede în imagini, niciodată în viaţa mea şi sub nici un motiv n-aş putea să lovesc în felul ăsta un copil”. Iar traian Băsescu a spus: “Poate că m-a înjurat copilul”. Întrebat ce consecinţe ar trebui să suporte un oficial în Occident în ipoteza că s-ar face vinovat de o asemenea lovire, T. Băsescu răspunde: “Nu ştiu, trebuie văzut”. Am rămas fără grai! Citeşte aici
Vlad Petreanu scrie despre singurul răspuns care nu a venit la timp.
Reacţia preşedintelui – deşi n-aş fi putut crede aşa ceva, mi se pare că preşedintele chiar nu ştia şi nu-şi amintea de incident când a văzut înregistrarea la Realitatea TV, din studio. A spus că trebuie să vadă imaginile, a întrebat dacă a zis femeia ceva, a promis explicaţii, a presupus că l-a înjurat copilul, că a spus ceva, că nu-şi dă seama, că trebuie să se consulte, că nu ştie ce ar trebui să facă un oficial care comite un asemenea gest. Mi se pare intereant că, dintre toţi analiştii, comentatorii şi chibiţii, doar Crin Antonescu a remarcat că preşedintele avea un si
