In curand baiatul nu o sa mai stie daca a fost sau nu palmuit de Traian Basescu, iar presedintele nu o sa isi mai poata aduce aminte sigur daca a dat sau nu in baiat, nici macar pentru propriul orgoliu. In schimb, noi o sa putem jura cu mana pe Biblie fie ca l-a pocnit de i-a rupt gura pe saracul bolnav, fie ca l-a mangaiat atat de dios si suav pe baietel, incat intreaga lui viata ii va fi luminata de intaia palma a tarii.
Toata lumea care a fost prezenta la mitingul lui Basescu din 2004, desigur, mai putin Dinu Patriciu, neaga ca Basescu l-ar fi lovit pe copil. Si, chiar de ar fi asa, ceva din comportamentul presedintelui de pana acum imi spune ca Basescu l-a lovit pe baiat atunci, exact asa cum se vede pe acele imagini, trucate sau nu.
Si daca nu l-ar fi lovit, iar imaginile ar fi trucate, eu tot cred mai degraba ca l-a lovit decat ca nu l-ar fi lovit. Doar cu acea lovitura Basescu devine consecvent cu sine, devine el insusi, doar asa se integreaza imaginii pe care ne-am facut-o cu totii despre el in cei cinci ani de mandat. Nu doar unei imagini furnizata fix in cel mai nebun moment al ultimilor ani. Asta ar trebui sa spuna mult, macar pentru cativa dintre noi.
Eu spun ca si gestul din 2004 si reactia de acum il completeaza perfect pe presedinte. Acesta este Traian Basescu. Asa l-am avut si asa l-am cunoscut pana acum. Poate ca ar fi trebuit sa recunoasca. Traian Basescu a castigat pana acum tocmai pentru ca a stiut sa interpreteze perfect cele mai diverse roluri.
Reactia lui de aseara a fost un rol prost, pe care nu l-a pregatit deloc bine. Si, sfatuit prost, a jucat si mai prost dupa cateva ore cand a iesit sa explice iar imaginile. In urma cu ceva timp i-ar fi facut pe ziaristi sa le fie rusine si sa recunoasca singuri ca au dat o porcarie. Cu Basescu de acum cativa ani nu ar fi existat nicio dezbatere, iar presedintele ar fi iesit trium