Îi place să scrie poezii şi proză de la clasa I, dar a făcut o pasiune pentru jurnalism tot din timpul şcolii, de când a fost corespondent la unei emisiuni pentru tineri. La maturitate, însă, a descoperit psihologia, un domeniu pe care l-a aprofundat în cadrul unei facultăţi de specialitate.

Camelia spune că a scris prima frază din viaţa sa pe când avea doar 7 ani şi era clasa I. „După ce am învăţat literele alfabetului, am strigat de bucurie că în sfârşit sunt liberă, pentru că îmi doream foarte mult să citesc dar şi să scriu. În clasa a II-a am intrat într-un cenaclu organizat la nivelul oraşului, am apărut într-o culegere judeţeană şi am luat premiul al III-lea la un concurs de creaţie organizat la nivel naţional", explică scriitoarea. Ea îşi aminteşte cu drag momentul premierii la acest concurs, când a urcat pe scenă pentru a fi recompensată.

„Aveam nişte pantaloni pescăreşti şi eram mică, iar Mircea Sântimbreanu, cel care mi-a înmânat premiul era foarte înalt şi a trebuit să se aplece mult ca să ajungă la mine. Sala a izbucnit în râs deşi eu nu înţelegeam de ce. Mai mult, am primit atunci ca premiu un teanc de cărţi mai mare decât mine", spune Camelia. De atfel ea s-a făcut remarcată şi în timpul şcolii generale când a organizat o expediţie pe munte, pentru care, mai târziu a fost chiar premiată de Inspectoratul Şcolar.

După ce a absolvit liceul, Camelia a lucrat un an de zile ca educatoare, un an de zile ca funcţionar economic, trei luni la aprovizionarea unui combinat de celuloză şi hârtie şi alţi doi ani ca proiectant la acelaşi combinat. „Vacanţa existenţială", cum denumeşte scriitoarea această perioadă, a continuat cu o ultimă slujbă la Brăila, la Oficiul de Calcul, unde a fost angajată timp de 4 ani. Din Brăila la Ploieşti La 25 de ani, Cami a ajuns la Ploieşti şi s-a angajat la Institutul de Cercetări în Petrol şi Gaze de la Câmpina u