Oamenii din satul constănţean Brebeni pun usturoi la ferestre pentru a îndepărta spiritele rele care bântuie în noaptea de Sântandrei.

Tradiţia spune că la hotarul dintre toamnă şi iarnă se leagă şi se dezleagă vrăji, că lupii sunt mai fioroşi ca oricând şi vorbesc, iar sufletele morţilor bântuie pe pământ. Satul Brebeni adună doar zece familii care locuiesc în câteva căsuţe aşezate în apropierea unei păduri, în sudul judeţului. Acum câteva decenii, satul era animat de zeci de copii. Acum e pustiu. Fără şcoală, fără biserică, fără butic la colţul uliţei. În cătun mai trăiesc acum doar zece familii. Nea Gheorghe şi tuşa Ioana Ghiţă sunt cei mai vârstnici localnici. El are 87 de ani, ea – 82. I-a uitat Dumnezeu în sătucul părăsit, dar ei iubesc fiecare fir de iarbă de pe dealurile care se înalţă în jur.

Ce spun bătrânii

Tuşa Ioana e o bătrânică mică de statură, cu figura blândă şi o voce domoală. O trec fiorii când aude de Noaptea Sfântului Andrei. Nea Gheorghe are aproape 90 de ani, a trecut prin război şi nu se mai teme de nimic. „Treburile astea cu strigoii şi ielele sunt prostii!“, spune moşul, care trebăluieşte în atelierul lui de fierar. Dar femeia-l contrazice. Şi-a pregătit din timp funia de usturoi ca s–o aşeze la fereastră, ca nu cumva duhurile rele să se apropie de casa lor în noaptea demonilor. Se întristează şi începe să depene o poveste. „Eu am păţit-o rău când eram tânără. Aveam 17 ani, mă întorceam de muncă, de la câmp şi am călcat în «masa ielelor». Aşa-i spune la locul unde se strâng ielele în horă. M-a anchilozat, n-am mai putut să merg. Am mers la descântătoare, care mi-au descântat la stele şi m-au vindecat cu apă neîncepută de la fântână. Nu-i de glumă cu treburile astea!“, povesteşte bătrâna îngrijorată. Moşul ei ascultă. Şi tace. Parcă n-ar avea încredere, dar ascultă cu atenţie la femeia care i-a fost alături o viaţă. @N_P