Părăsiţi de familii, 22 de bătrâni şi-au găsit refugiu sub acoperişul Centrului de adăpost al persoanelor vârstnice.Deşi chinuiţi de dorul vieţii de altă dată, cei mai mulţi încearcă să mimeze cu demnitate resemnarea.
Bătrânii care ajung să-şi ducă zilele la Centrul de adăpost al persoanelor vârstnice provin din diverse medii sociale.
Fie sunt aduşi de pe stradă, fie sunt trimişi de Primărie, fie sunt aduşi de Biserică sau de oameni cu suflet mare. Anul acesta, nu mai puţin de 13 vârstnici au fost adunaţi de pe străzile oraşului.
Acum locuiesc în camere amenajate şi mobilate decent, dispunând de dotarea necesară pentru asigurarea unui minimum de confort. Când am ajuns la Centru, vârstnicii moţăiau în faţa televizoarelor sau în paturile din camere.
Bunicuţele croşeteau, iar bătrâneii citeau ziarele. În spatele fiecărei persoane asistate social la Centru se ascunde o dramă.
Nerecunoştinţă fără margini
Viorica Stoian, de 74 de ani, are o poveste impresionată. A trăit timp de 12 ani la Căminul de bătrâni "Sfântul Spiridon", iar de un an jumătate, locuieşte la Centrul de Îngijiire a Persoanelor Vârstnice.
"Eu am avut un apartament pe care l-am vândut şi am făcut nunţi copiilor după care am plecat să stau cu gazdă, din casă, în casă. După o perioadă, m-am dus la căminul de pe Domnească. Acolo, l-am întâlnit pe cel de-al doilea soţ. Un om foarte bun şi iubitor cu care am trăit 12 ani. Din păcate, s-a îmbolnăvit de cancer şi a părăsit această lume", povesteşte doamna Viorica.
A adus pe lume patru suflete, iar acum la bătrâneţe au abandonat-o toţi. "Am trei fete şi un băiat. Nici măcar nu ştiu unde locuiesc", mărturiseşte biata femeie ştergându-şi pe furiş o lacrimă.
Sufletul de copil al unei bunici
Doamna Viorica trăieşte şi acum înrădăcinată în copilărie. Are dormitorul plin de jucării din pluş, despre care s