Calculele celor doua tabere sunt simple. Traian Basescu striga hotii din spatele adeversarului sau direct, iar Mircea Geoana fuge cu talent clamand o liniste dupa care poporul roman ar fi flamand dupa un mandat de cinci ani mai mult decat zgomotos. Daca pana acum nu au mai aparut elemente noi in cele doua discursuri, imi vine greu sa cred ca de acum incolo cei doi candidati vor avea inventivitatea sa lanseze noi teme electorale.

Problema apare cand discursurile celor doua tabere pica in extrem si sunt rostite iar si iar si iar pana la epuizare, pana cand ele se golesc de continut si te fac, cu voie sau fara voie, sa le pui la indoiala, oricat de adevarate ar parea initial.

Teza lui Basescu potrivit careia Mircea Geoana este doar o papusa manevrata si manipulata din spate de adevaratii sforari, care toti "doresc sa aduca linistea pentru a fura mai bine tara", repetata la infinit de catre toti portocalii isi pierde continutul, devine necredibila si isi pierde si, poate, singurul sambure de adevar. Pana la urma, se poate usor spune ca si intr-o harmalaie de nedescris, ca cea de acum, se poate fura la fel de usor ca si in cea mai mare liniste.

Totusi, cei care initial ar fi crezut in teza lui Basescu pot deveni suspiciosi tocmai pentru lipsa de argumente cu care ideea poate fi sustinuta - toate atacurile care pornesc de la aceasta teza au la baza o serie de presupuneri. Se poate imagina ca astfel vor decurge lucrurile, daca Mircea Geoana va iesi presedinte ... In timp ce, social democratii pot arata cu degetul spre fapte concrete, unele aproape demonstrate, care chiar s-au intamplat in timpul mandatului lui Traian Basescu. Intre a bate toba despre ceva ce ar urma sa se intample si evidenta unor fapte petrecute deja, dracul nu mai este chiar atat de negru, iar albul nu mai este deloc pur.

Cazul "palma 2004". Il readuc in dis