Filmuleţul Băsescu bătăuşul a fost punctul culminant al unei campanii murdare în care s-au înfruntat nu doar două tabere, inegale prin mijloace şi forţă mediatică, ci şi două viziuni dictatorul versus coaliţia Grivco.
Practic, cetăţenii au fost împinşi deliberat să aleagă între două catastrofe, între două rele de dimensiuni comparabile. Chiar aşa să fie în realitate? Doar desprins de ecranele toxice, publicul ar avea posibilitatea să analizeze raţional şi cu propria judecată. Doar închizând gurile manipulatoare şi mincinoase, electoratul mai are o şansă să pună în balanţă faptele, calităţile şi defectele celor doi candidaţi, forţele care se află în spatele lor şi, mai ales, să se întrebe cum va arăta România următorilor cinci ani sub mandatul lui Băsescu sau al lui Geoană.
Dacă dictatura băsesciană a fost deja întoarsă pe toate părţile, demascată în prime-time-uri şi toată ţara a putut s-o simtă pe propria piele, gemetele de jale fiind transmise în direct, devenind deci o problemă de notorietate şi de folosinţă îndelungată, coaliţia Grivco părea până de curând o simplă invenţie ieşită din mintea dictatorului. Cei trei oligarhi care au refăcut Patrulaterul roşu, vopsindu-i o latură în galben, au renăscut din noroiul campaniei şi au căpătat brusc consistenţă. Coaliţia Grivco a putut fi văzută, în ultima perioadă, în plină acţiune, cetăţenii având dimenisunea exactă a puterii şi implicării acesteia în politică, a mecanismelor după care funcţionează. De la ocult s-a trecut în zona faptelor.
Faimoasa reuniune de dinaintea primului tur de la sediul Grivco al lui Voiculescu, unde Geoană, Antonescu şi restul decidenţilor din cele două partide au bătut palma pentru alianţă şi Johannis, întâlnirile Vântu-Patriciu-Năstase-Roşca Stănescu-Meleşcanu, dintre cele două tururi, în care înţelegem că s-a perfectat programul de guvernare ce îi va fi