Electricitatea l-a fascinat din copilărie, dar de-a lungul anilor a simţit că are de oferit lumii mai mult şi astfel s-au născut versurile şi proza. Paul Iordache este un inginer electrotehnist care în urmă cu două decenii şi-a descoperit talentul pentru scris.

Este membru al Cenaclul literar „Ion Pillat“ de pe lângă Cercul Militar Botoşani şi autorul a două cărţi. Ce are în comun electricitatea cu poezia?

„Poezia are în ea electricitate sufletească deoarece acumulările trăirilor sufleteşti se «descarcă» pe hârtie. Mi se întâmplă ca un amănunt precum căderea unei frunze sau privirea unei persoane să-mi declanşeze imboldul de a scrie. La mine versurile izbucnesc“, spune inginerul-poet.

Urmărit de lumină

Încă din facultate, Paul Iordache a fost remarcat de către colegi ca fiind „prea liric“ sau că-i place să „filosofeze“. Botoşăneanul susţine că atât pasiunea pentru electricitate, cât şi înclinaţiile literare le-a moştenit de la părinţi.

„De la mama am moştenit înclinaţia către contemplarea naturii, o anumită sensibilitate sufletească şi emotivitatea. Tatăl meu mi-a adăugat dinamismul şi înclinaţia către ştiinţă, către cercetare“, subliniază inginerul.

Paul Iordache mărturiseşte că a rămas fascinat de „lumina din globul de sticlă“ încă dinainte de a trece pragul şcolii. „Când aveam vreo cinci ani şi mergeam seara cu părinţii prin oraş, rămâneam fascinat de lumina aia, ca un fulger prins în sfera de sticlă“, povesteşte botoşăneanul.

După ce a terminat Facultatea de Electrotehnică, în 1968, s-a angajat ca inginer electromecanic. Şapte ani mai târziu a ajuns şef al lotului de instalaţii electrice la Trustul de Antrepriză Generală-Construcţii Montaj. În 1978 s-a transferat la unitatea judeţeană de proiectare, actuala societate Nord-Proiect.

Aici a proiectat instalaţii electrice, a întocm