Alexandru Ferkel este unul dintre cei 40 de martiri ai Timişoarei care, după ce a fost ucis, a fost trimis în mare secret la Crematoriul din Bucureşti. Iar după ce a fost incinerat, cenuşa sa, la fel ca a tuturor celorlalţi, a fost aruncată într-un canal din Popeşti Leordeni. Cine a fost eroul-martir Ferkel? Un om simplu, acum uitat, care mai trăieşte doar în memoria Mihaelei, soţia sa.
Alexandru era sudor, lucra la IMAIA, întreprindere timişoareană care producea utilaje agricole. Era căsătorit, din 1983, cu Mihaela. Cu două decenii în urmă, familia Ferkel locuia la bloc, undeva pe Calea Girocului. Înainte de a se căsători, el avusese o garsonieră, pe care o vânduse, iar cu banii obţinuţi, ei şi-au cumpărat un apartament mai mare. Soţia lui povesteşte despre el:
"Era un om deosebit. Îşi iubea familia. În felul său era un patriot, care îşi iubea şi ţara. Dar asta nu înseamnă că nu vedea că lucrurile merg din rău în mai rău. «Domne, România este atât de bogată şi atât de frumoasă, iar noi nu putem trăi omeneşte aici, acasă la noi. Nu se poate să nu ai dreptul să spui liber ce gândeşti. Uite Germania, acolo poţi să vorbeşti liber despre orice. Aici, cum deschizi gura, te şi ia Securitatea şi nu se ştie dacă te mai întorci viu»".
Era pasionat de lectură, citea foarte mult. Dar asculta şi Europa Liberă, de unde afla ce se întâmpla în lume. Mai grijulie, soţia îl tot îndemna să fie atent la ce vorbeşte cu prietenii ori la servicii. "Ai grijă ce spui, peste tot există «urechi» şi în vremurile astea nu poţi să te bazezi pe nimeni."
Viaţa lor era destul de dificilă. Soţul lucra noaptea, iar soţia ziua, ca să poată avea grijă de copii, să-i ducă la şcoală, la grădiniţă. El îi ducea dimineaţa. Apoi mergea la cumpărături, în general strictul necesar. Lua magazinele la rând şi aducea acasă tot ceea ce se putea găsi.
