Dupa ce au batjocorit ani si ani economia reala, aducand-o in sapa de lemn, si dupa ce, in anii din urma, pareau sa-si poata dovedi ca au procedat bine cum au procedat, intrucat s-a obtinut crestere economica printr-o insertie de economie financiara externa, autoritatile de la Bucuresti – si, sa precizam, includem aici atat guvernul si partidele politice, cat si banca centrala – au abandonat complet economia reala, de indata ce castelul de nisip a inceput sa se clatine la primele valuri si vanturi mai serioase. Castel de nisip – pentru ca nimic altceva decat castel de nisip nu poate fi o pretinsa economie fara economie reala sau, si mai precis, o economie financiara (indiferent daca importata sau nu) care nu are pe ce sa se articuleze, economia reala lipsind sau fiind in deriva! Mult cantatele servicii, in frunte cu comertul, nu se pot dezvolta decat pe un fundament industrial serios, care sa ofere nu doar temelia, dar si sursa de productivitate necesara. Basca faptul ca, in proportie de aproape jumatate, serviciile sunt, in fond, servi-cii industriale, care pot exista numai daca exista industria pe care s-o serveasca. Ce sa mai vorbim de economia financiara? Fara o economie reala sau chiar cu o economie reala doar precara ori subdezvoltata, o insertie de economie financiara este numai un balon de sapun care se sparge inevitabil si nu dupa mult timp! De fapt, cat ai clipi, la scara istorica.
Aceste consideratii cu caracter de generalizare se potrivesc manusa in cazul romanesc. Batjocorirea economiei reale, indeosebi a industriei si agriculturii, apartine strict autoritatilor romane, iar insertia, fara baza, de servicii comerciale si mai ales de economie financiara (banci creatoare prin creditare de consum fara productie) provine de la capitalul strain.
Un asemenea castel de nisip avea sa se darame oricum. N-avea organic sustenabilitate. Criza internat