Daca in ce priveste rezultatele primului tur previziunile diferitelor institute de cercetare au fost diferite, cele referitoare la turul al doilea erau unanime: toate prevedeau victoria lui Mircea Geoana in fata lui Traian Basescu. Exceptie a facut doar sondajul CSOP-IRES, care indica victoria la limita a actualului presedinte, cu 51%; dar, daca facem corectia necesara scazand cele 5% in plus cu care acel sondaj il credita pe Basescu in primul tur (37%, cand rezultatul real a fost 32%) si le adaugam contracandidatului sau (cotat cu doar 27%), putem include si acest sondaj in seria celor care il indica pe Geoana drept invingator. Asadar, pe data de 23 noiembrie Geoana se afla in avantaj.
De altfel, dinamica intregii competitii prezidentiale din acest an nu este noua. si in 1996, si in 2004 am avut evolutii similare. Un candidat, aflat la putere (in primul caz Iliescu, in al doilea Nastase), era cotat inaintea campaniei cu un avans substantial fata de restul candidatilor. Distanta s-a redus treptat, dar respectivul candidat s-a mentinut dupa primul tur pe primul loc, dupa care a fost invins in runda finala (primul de catre Emil Constantinescu, al doilea chiar de catre Traian Basescu). Evident, istoria nu se repeta chiar intotdeauna – ar insemna sa ne plictisim de moarte.
Mecanismul este usor de inteles. In primul tur, fiecare candidat isi adjudeca voturile propriilor simpatizanti – si aici cel aflat la putere este avantajat, caci cei nemultumiti de mersul tarii isi impart preferintele intre mai multe optiuni. In turul al doilea, candidatii ramasi in cursa adauga activului deja adjudecat voturile celor care ii antipatizeaza adversarul. Din acest motiv, scurta campanie dintre cele doua tururi este, de regula, eminamente negativa: candidatii au epuizat argumentele care i-ar putea determina pe oameni sa-i voteze si le utilizeaza cu precadere pe c
