"Vulnerabilităţile din statele Europei Centrale şi de Est s-au amplificat timp îndelungat, dar a fost nevoie şi de o combinaţie neobişnuită de şocuri externe şi de greşeli în politica economică internă, pentru izbucnirea crizei", a declarat Marek Belka, director al Departamentului pentru Europa din cadrul FMI, în cadrul unei întâlniri cu miniştrii de finanţe din zona euro.

În 2008 şi 2009, trei state membre ale UE - Ungaria, Letonia şi România erau ameninţate de o criză a balanţei de plăţi atât de severă, încât au cerut asistenţă financiară externă. O singură ţară a fost mai puţin vulnerabilă, respectiv Polonia, ceea ce i-a permis să apeleze la creditele FMI numai pentru a linişti pieţele internaţionale că dispune de suficiente lichidităţi, a declarat directorul FMI pentru Europa.

Vulnerabilităţile au fost mai pronunţate în ţări cu rate de schimb fixe. Când şocurile externe au lovit dur ţările central şi est-europene a devenit limpede că unele ţări au fost şi victime ale unor greşeli de politici economice interne, care le-au făcut să fie mai vulnerabile decât alte state din regiune.

În ceea ce priveşte criza din Ungaria, care a fost o surpriză, în octombrie 2008, FMI şi UE au adoptat o manieră nebirocratică de a elibera prima tranşă, metodă care a fost apoi aplicată şi în cazul României şi al Letoniei, a explicat Marek Belka.

Situaţia în Ungaria şi România părea că tinde spre stabilizare, după prima tranşă, dar în Letonia au apărut evoluţii dramatice, care au pus sub semnul întrebării credibilitatea programului şi stabilitatea ţării.

FMI a învăţat o lecţie, şi anume aceea că un program anticriză nu poate rezolva toate problemele unei ţări, a spus directorul FMI pentru Europa. De asemenea, Fondul a acordat atenţie dimensiunii sociale a programelor sale, care adesea presupun o concentrare a unor reforme esenţiale. De exemplu, strategia fis