Costică Deicu, operatorul de film din satul vasluian Valea Grecului, povesteşte că trebuia să stea tot timpul lângă aparat. "Dacă se defecta ceva, trebuia să intervin repede şi să opresc derularea filmului, altfel se rupea clişeul". Însă cel mai întâlnit incident era acela în care scrisul "cădea" un pic mai jos, imaginea devenea neclară sau apăreau probleme la sonor. Cei din sală se porneau pe şuierat. Ca şi atunci când doi actori se sărutau cu foc. "Câteodată din cauza grifei, dacă era uzată, se lăsa scrisul jos, din cauză că se bucla", spune Deicu.
În faţa corpului de şcoală unde aveau loc proiecţiile exista un afişier din lemn unde erau lipite afişele cu filmul ce rula şi ce urma să ruleze, dar şi afişele cu programarea filmelor. "Domnul director Cezar Popa scria aceste programări. Lunar primeam un sul aşa mare. Filmele erau programate în weekend, sâmbătă şi duminica, dar rulau de multe ori şi marţea şi miercurea. Când primeam programarea aceea, gata, mă duceam la domnul Popa şi el îmi scria data, ziua şi ce film rulează. Şi aşa aflau sătenii ce filme pot vedea".
Deicu dădea drumul la film din cabină şi apoi supraveghea. Nu a luat niciodată foc, cu toate că la început pelicula era inflamabilă. "Dădeam drumul şi dacă era o defecţiune, interveneam. Dacă necesita o intervenţie dificilă, îl chemam pe tehnicianul Mandrea din oraşul Huşi. Cel mai uşor se strica grifa care conducea clişeul ce ducea imaginile, 32 de imagini pe secundă".
Costică Deicu îşi aminteşte de filmele care l-au impresionat şi pe el. "Drumul oaselor", cu Florin Piersic, "Winnetou". "Lanţul amintirilor". Seria filmelor cu Piedone. Şi multe altele. La început veneau şi filme ruseşti. Erau şi filme de propagandă, cu Ceauşescu. Jurnale, de câte 10 minute, de regulă, înainte de proiecţia filmului, trebuiau urmărite. Iniţial, era 50 de bani biletul la film. Apoi preţul
