... bla-bla-bla/ ceva. Zilele trecute am văzut la televizor un lider politic a cărui prezenţă fizică este într-o permanentă contradicţie cu sugestia suavă a numelui care o prezintă (pe şleau, este vorba despre Flutur Gheorghe) care spunea că el crede că românii - nu-ştiu-ce. De exemplu, eu cred că românii s-au săturat să fie minţiţi. Poate că nu a spus chiar asta, dar, în orice caz, ne-a oferit o bucată din setul său de credinţe despre români. Să luăm, sub beneficiu de inventar, ca premiză a unui experiment, afirmaţia "eu cred că românii s-au săturat să fie minţiţi".
O paranteză absolut necesară asupra căreia voi reveni: "eu cred că românii...", această afirmaţie eroică, similară gestului de martiraj în care îţi sfâşâi cămaşa în faţa gloanţelor mişeleşti ale inamicului care crede şi el ceva despre români, nu este apanajul exclusiv al politicienilor sau al unui anumit tip de politicieni. Nicidecum.
Credinţa referitoare la un anumit tip de a fi al românilor, al felului în care ei gândesc, al felului în care acţionează, al felului în care preferă anumite conjuncturi sociale, al felului în care iubesc, al preferinţelor culinare, al destinaţiilor de vacanţă predilecte, al viciilor, al felului în care acţionează în diverse circumstanţe, aşadar această globalizatoare, profundă şi definitivă "credinţă" într-o anumită substanţă umană comună românilor este la îndemâna oricui.
A mea, oricând vreau. A dumneavoastră, aşijderea. Meseria asta o practică însă în mod profesionist numai persoanele care fac rating la televiziuni.
Revenind la Flutur şi naţiunea: eu cred că românii s-au săturat să fie minţiţi. Aşa. Şi? Eu cred că şi nemţii, şi francezii, şi englezii, şi spaniolii, şi portughezii, şi americanii s-au săturat să fie minţiţi. Eu cred că orice om, din orice colţ al lumii, ales la întâmplare, cu ochii închişi, s-a săturat să fie m
