Apartenenţa lui Mihail Sadoveanu la Francmasonerie a fost multă vreme (în comunism, se-nţelege) un subiect tabu. De altfel, şi despre alţi masoni de vază- paşoptişti, unionişti, scriitori, oameni politici din prima linie, oameni de ştiinţă- , despre masonerie, în general, nu se sufla o vorbă. Şi nu pentru că Francmasoneria e o societate discretă, transnaţională, cu anume secrete, totuşi, ci din motive pur ideologice. Se ştie doar că Francmasoneria română, indiferent de rit, a fost, cum se spune, "în adormire" până la evenimentele din decembrie 1989. În sistemul totalitar comunist, a fi francmason era echivalent cu a fi trădător de ţară, duşman al poporului, indubitabil, şi al partidului unic, agent al imperialismului / capitalismului. Deşi, în treacăt fie spus, lovitura de stat bolşevică din octombrie/ noiembrie 1917 din Rusia - ca să ne referim numai la această "revoluţie"- a fost pusă la cale (confirmă destule surse istorice), şi cu aport masonic din Vest, deşi ideologia roşie a promovat cu agresivitate constantă revoluţia la scară planetară (ajutându-se, tot constant, de armele asasinatului). Însă, concurenţa trebuia lichidată.
Despre francmasonul Mihail Sadoveanu am aflat târziu, prin anii şaptezeci ai trecutului veac. Întâmplător. Într-un depozit al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, mai precis, la Palatul Culturii, unde se păstrau multe şi diverse obiecte de patrimoniu, am văzut ţinuta şi însemnele de francmason purtate de marele scriitor. Pe urmă, aria informaţiilor despre acest subiect s-a mai îmbogăţit, atât cât se putea, atât cât se poate. (După anul 1990, la Casa Memorială Sadoveanu din Iaşi, Aleea Sadoveanu nr.11, aceste însemne -colanul,şorţul şi stiletul- pot fi văzute de publicul larg într-o vitrină.)
Mihail Sadoveanu participă la o adunare generală a francmasonilor, la Bucureşti, în anul l934, 15 aprilie, când cele do
