Traian Băsescu nu are cuvinte multe, dar descoperă sensuri noi celor utilizate. Între puţinele realizări ale omului politic care aşteaptă alegerile de mâine cu valiza făcută la Cotroceni, stau la loc de (puţină) cinste expresii care au făcut carieră. Găozar, ţigancă împuţită, soluţie imorală, centura politicii, tonomate cu ieuro au întregit vocabularul de vorbe care dau portretul lui Băsescu mai bine decât orice pictor.
Ele nu strivesc doar adrisantul, ci, pe post de bumerang, întind saliva otrăvită şi pe reverul celui care le-a emis. Anul electoral a mai introdus în "fonoteca cu venin" şi termenul de mogul. Sunt, în înţelesul lui Băsescu, proprietarii trusturilor de presă care nu-i sunt aservite. Voiculescu, Vântu şi Patriciu devin, în opinia prezidentului, mogulii cei răi din cauza cărora este pensia mică şi o duc românii tot mai prost. În intonaţia lui Băsescu spre moguli se îndreaptă toată ura din sufletul lui pus în slujba poporului înrobit şi manipulat.
Mogulii cei răi sunt ţinuţi într-o rezervaţie, un fel de ghetou, din care nu ar trebui să iasă decât cu bilet de voie de la Cotroceni. Cine are curajul să-i viziteze pe proscrişi sunt la rândul lor anatemizaţi. Izolarea lor se face printr-un cordon sanitar plin de injurii, accesul spre ei este strict controlat cu mijloacele de supraveghere ale statului. Dacă intră totuşi cineva în zona interzisă, în mogulărie, pozele sunt puse rapid la gazeta de perete, actul conspirativ este dat în vileag, complotul dejucat.
Mogulii sunt însemnaţi cu fierul roşu şi arătaţi cu deştul, să ştie boborul cine-i sunt duşmanii. Băsescu ţine strâns accesul în rezervaţie, ştie că nu-i bine să se înmulţească. Bagă preventiv şi nume noi la categoria moguli, deşi Sassu de la TVR nu se califică, nu-i proprietar de presă. El are însă comportament de mogul, adică nu i-a pus postul public la picioarele cazon