Membru al Societăţii Scriitorilor Danubieni, a ajuns la cel de-al optulea volum din carieră. Pasiunea pentru poezie îl îndeamnă să pună pe hârtie ceea ce simte.
Eugen Dulbaba e un om îndrăgostit de poezie încă de pe băncile şcolii. „Poezia a fost o dragoste mai veche a mea. Ca orice copil, am început să scriu versuri încă din clasele primare. În vremea aceea au fost primele mele încercări poetice, pe care evident că nu le-am publicat, dar m-au ajutat să exersez, să avansez şi să iubesc poezia. Bineînţeles, prima mea dragoste legată de poezie a fost Mihai Eminescu, o admiraţie care se menţine şi azi“, ne spune poetul. În prezent, este membru în Societatea Scriitorilor Danubieni şi figurează în Dicţionarul scriitorilor mehedinţeni şi în cel al personalităţilor mehedinţene. A ajuns la opt volume publicate, însă dorinţa de autoperfecţionare şi pasiunea pentru poezie îl determină să nu se oprească aici.
„Poezia este o stare de spirit, un fel de a fi. O simţi şi o ai în sânge. Timpul te învaţă să simţi poezia, iar dorinţa de a pune pe hârtie ceea ce simţi te face poet“, mărturiseşte Dulbaba.
Poetul severinean a debutat în anul 1988, în ziarul „Viitorul“, într-un interviu pe tema „Despre Eminescu“. Când vine vorba de amintiri, Eugen Dulbaba nu îşi uită mentorul şi nici persoanele care l-au ajutat pe parcursul carierei de până acum.
A scos prima carte la 16 ani
„În liceu, mergeam la cel care a fost mentorul meu, profesorul Dan Buciumeanu. Lui îi înmânam poeziile mele, iar dânsul m-a îndrumat şi susţinut întotdeauna. Din păcate, în vremea aceea se publica o carte foarte greu, aşa că profesorul ridica neputincios din umeri, deşi îmi aprecia lucrările. Să apari cu o carte publicată, la vârsta de 16 ani, era pe atunci aproape imposibil. Dan Buciumeanu este omul care m-a învăţat, în primul rând, să simt poezia. Mai târziu, mi-a întins o m