Un grup de studenţi ai facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Piteşti formează un cor unic în lume: cântă prin semne. Grupul studenţesc Effatta „cântă“ în cor la biserică şi joacă piese de teatru folosind limbajul semnelor, pentru cei ca ei care sunt captivi într-o lume veşnic tăcută.

I-am cunocut pe oamenii extraodinari din corala Effatta, acum câteva zile, într-o seară când repetau pentru o reprezentaţie pe care aveau să o dea la o televiziune renumită din Bucureşti. La îndemnul Arhiepiscopului Argeşului şi Muscelului, Calinic, şi prin munca titanică a unor oameni precum preotul Constantin Onu, la Piteşti a început un program menit să ducă în lumea surzilor cuvântul lui Dumnezeu.

Din 1996 când a fost demarat acest program, progresele au fost extraordinare: acum există peste 20 de preoţi pentru cei care nu aud, s-a creat un limbaj al semnelor prin care li se transmite cuvântul divin, se ţin slujbe penrtu aceşti oameni, s-a format chiar o corală a surzilor, numită Effatta. Acest program pentru persoanele fără auz este unic în întreaga lume creştin-ortodoxă, a pornit din Argeş şi se desfăşoară acum, prin Patriarhia Română, în toată ţara.

Cântec fără sunete

Studenţii din Grupul Effatta repetau cu seriozitate, solemn, într-una dintre încăperile parohiei Mavrodolu din Piteşti. Pentru noi, cei care auzim, tabloul pare iniţial puţin straniu. E o altă lume, după alte reguli. Tot zgomotul era undeva afară, iar noi, cei dependenţi de el, parcă ne-am pierdut pentru câteva minute reperele obişnuite. Vedeam câţiva tineri gesticulând. Nu auzeam nimic, decât, din când în când, zgomotul produs de o mişcare mai rapidă a mâinii. Cei şapte tineri ai coralei Effatta cântau o melodie religioasă, însă o melodie pe care numai ei o puteau auzi.

Rolurile erau inversate şi surzi deveniserăm noi, cei ce suntem atât de obişnuiţi cu zgo