“Am invins!” Vocea ii este sigura chiar daca usor ragusita. Traian Basescu incepe sa vorbeasca cu vreo 4 minute inainte de ora 21.00. Prima propozitie elibereaza tensiunea uriasa din multimea adunata in fata sediului din Modrogan. I se striga numele, se aud urale. E multa incrancenare in strigatele din jurul meu. “Peste cinci milioane de romani au avut optiunea clara pentru modernizarea Romaniei (…)Elect0ratul meu sa fie linistit si convins ca numaratoare voturilor nu poate fi fraudata, nu poate fi pentru ca la BEC e o echipa care trebuie sa dea un rezultat corect. Ei nu sunt implicati in procesul de manipulare ca trusul lui Vantu sau Voiculescu” . Frazele le-am mai auzit. Le-au auzit si oamenii din curtea PD-L. Presedintele face un binevenit apel la calm, dar cei mai multi dintre suporterii sai nu mai asculta decat pe jumatate. Ochii s-au intors catre cele patru ecrane pe care se difuzeaza imagini de la televiziunile pe care favoritul lor tocmai le incrimineaza. Este, pentru mine, imaginea serii. Presedintele continua sa vorbeasca dar cei mai multi nu mai privesc catre el. O doamna isi duce, intr-un gest involuntar mana la gura. Altii dau din cap a neincredere. Pentru unii dintre cei prezenti acolo seara s-a terminat. Nu arata ca niste invingatori. Parca nici presedintele nu mai suna atat de sigur.

PS Am senzatia ca, printr-o ironica intorsatura de soarta, Traian Basescu e in situatia lui Adrian Nastase in 2004. Domnului Nastase ii place sa sugereze ca a lasat de la sine iar victoria de atunci a lui Traian Basescu este rezultatul presiunilor taberei adverse si nu al exercitarii dreptului de vot al cetatenilor. In momentul asta impotriva lui Traian Basescu este este angrenata o coalitie uriasa si nu sunt convins ca, de data asta, presedintele va reusi sa razbeasca.

Insa, indiferent de cifrele finale ale BEC, pentru binele nostr