Sunt sfatuit sa ma indrept spre vot. Desi nu vad pe cine as putea alege, mi se spune, totusi, ca ar fi bine sa ma mai gandesc putin si sa fac pasul. Sa ma arunc. Oricum, e prea tarziu. Ciudat cum un drept castigat in urma cu 20 de ani (dreptul de a NU vota) devine in aceste zile nebune un motiv de a condamna moral pe cineva.

Mi se arunca in fata fix cu argumentul ca tinerii nu au murit in ‘89 pentru ca eu sa stau acum ca o lauza comod si sa admir neutru spectacolul tot mai strans si incordat al alegerii presedintelui. Ar fi trebuit sa fiu condamnat si civil, nu doar moral. Stiu ca pana in ‘89 romanii erau scosi din case cu forta si trimisi la vot, desi atunci chiar nu aveau intre cine sa aleaga. O crunta ironie si batjocora. De ce toata lumea are tendinta sa dramatizeze astfel o alegere in gol? De ce nu imi pot permite luxul de a spune ‘pas’, mai ales cand votul nu mi-ar exprima nici credinta, nici speranta? Descatusati-va acum!

Intre ce sa aleg? Cine e mai putin ipocrit dintre cei doi? Cine e mai putin mincinos dintre cei doi? Cine poate sa imi garanteze ca va fi mai bine cu un prostanac manevrat sau izolat la Cotroceni si nu cu un manipulator cu tendinte autoritare. Cine poate sa imi spuna ca nu va fi mai bine cu un presedinte jucator si creator de crize si scandaluri decat cu un mielusel care se inclina in fata oricui are pofte si este sufiecient de puternic? De ce trebuie in mod necesar sa aleg intre doua variante cu acelasi trecut, aceleasi nerealizari si, probabil, cu aceleasi perspective in viitor?

Stiu ca pentru mine timpul salvat prin refuzul votului este mai important decat exprimarea unei optiuni ce ar semana cu alegerea unui numar la loto. Nu ma astept la surprize majore pe viitor, nici in bine, nici in rau, indiferent cine o sa castige. Am crezut ca un apel la ceea ce am putea noi face, de maine incepand, indiferent cine ar castiga, a