Constantina Diţă, cel mai bun sportiv al anului 2008 în ancheta Gazetei, păstrează trofeul primit lîngă cea mai strălucitoare distincţie a carierei
În 2008 gloria olimpică a coborît peste Constantina Diţă. O femeie de 38 de ani se impunea în maratonul de la Beijing. De atunci, premiile şi invitaţiile au curs pe adresa româncei. La sfîrşit de an, Puşa a fost desemnată cel mai bun sportiv şi în Ancheta GSP.
- Constantina, printre cîştigătorii premiilor Gazetei Sporturilor se află multe personalităţi ale sportului românesc: Ivan Patzaichin, Iolanda Balaş, Ilie Năstase, Gabriela Szabo, Sanda Toma. Cum te simţi să fii alături de aceste persoane?
- Normal că foarte bine. România a avut foarte mulţi sportivi extraordinari, printre care mă bucur să mă număr. Nu ştiu însă ce va fi în viitor. Sportul pare din ce în ce mai puţin băgat în seamă în România.
- Ce înseamnă pentru un sportiv să fie declarat cel mai bun la sfîrşitul unui an?
- E confirmarea că ai muncit bine, că ţi-ai făcut treaba, e o satisfacţie morală pe care nu ţi-o poate da nimic altceva pentru că ştii că ai fost ales cel mai bun dintre cei mai buni. E şi o dovadă a modului în care te văd ceilalţi. Nu e un trofeu care depinde numai de tine.
- Unde ai aşezat trofeul de anul trecut?
- E alături de medalia olimpică şi, bineînţeles, în sufletul meu.
- Cine crezi că merită în acest an premiul?
- Marian Drăgulescu. Un sportiv admirabil, care a trecut peste multe probleme personale, peste multe obstacole şi a reuşit una dintre cele mai spectaculoase reveniri din lumea sportului.
- Cum te simţi la un an de la ceremonia de decernare a premiilor Superlativele Gazetei?
- E greu de spus, a fost pentru mine un an cu multe lucruri frumoase, dar şi cu lucruri mai puţin reuşite. Am primit multă admiraţie şi iubire, dar parcă aş fi
