"Să i-o dăm, să i-o dăm, să i-o dăm în bot...". Timp de două ore petrecute la sediul din Modrogan al PD-L în aşteptarea exit-poll-ului m-a preocupat o singură chestiune. N-am înţeles până la final ce voiau pedeliştii să-i dea lui Geoană cu atâta pasiune. Boxele din curtea partidului anunţau asta fără încetare pe ritmuri de "Gimme hope, Jo'anna". Dacă Jo'anna era uşor de identificat, în privinţa lui Edy Grant am rămas total nelămurită.
Cu aproximativ o oră înainte de afişarea rezultatelor sondajelor, curtea sediului PD-L era mult mai animată decât la primul tur de scrutin. Susţinătorii pedelişti şi peneţecedişti erau pe poziţii. Unii veniseră cu portavoce, alţii cu steguleţe, steaguri găurite, pancarte şi chiar plăcintă cu mere pusă la sacoşă special de la Bacău pentru preşedinte, să trăiască!
Dacă la început feţele tuturor trădau îngrijorarea, pe măsură ce se apropia ora 21:00 părea că tot mai mulţi dintre pedelişti încep să se relaxeze. Discuţiile importante se purtau fie la telefon cu o mână peste gură, fie faţă în faţă cu interlocutorul, dar pe şoptite. Pe holurile din Modrogan se auzea următorul tip de convorbiri: "Tati, suntem aproape, aproape, la cât închideţi voi?" sau "Aşa ar fi corect să dea televiziunile, 50%-50%", "Mâine seară discutăm după numărătoare, acum nu discut nimic", "E bine că e la un procent diferenţă!", "Care dom'nle un procent diferenţă, că sunt trei procente?!" "Staţi mă, că mai e juma' de oră".
Ceva mai încolo un fel de cioban, după vestimentaţie, mănâncă pâine cu salam, impasibil la durerea comună. În jur de 8:30 apare Theodor Stolojan care explică: "Ei au 51%, dar fără străinătate, noi avem 50%-50%. Suntem bine". În urma lui apare unul care începe să ţipe: "Câştigăm, câştigăm!". Câţiva i-au zâmbit "de pamplezir". Afară în curte un el şi o ea îmbrăcaţi în costume populare au captat atenţia tuturor tel
