Nu stiu care va fi destinul politic al lui Crin Antonescu. Nu pot nici sa imi imaginez daca peste cinci ani va mai exista pe scena politica sau va fi fost doar un capitol de istorie studiat in scoli. Stiu doar ca imediat dupa primul tur al alegerilor a avut cea mai mare sansa a vietii sale politice.
Nici acum nu cred ca Antonescu si-a jucat, in acel moment, cu adevarat cartea pe totul sau nimic. Daca dupa turul I al alegerilor, Crin si-ar fi respectat coerenta discursului, nu s-ar fi aliat cu PSD si i-ar fi trimis pe cei doi candidati la popor sa decida acesta pe cine isi doreste, acum Antonescu s-ar fi aflat pe culmile carierei sale politice.
Strategia i-ar fi amplificat maxim succesul din primul tur. Oricare dintre cei doi ar fi castigat ar fi avut mana intinsa a lui Crin – iar alegerea partidului liberal ar fi urmat, in acest caz, in mod normal si firesc alegerea majoritatii romanilor. Dar, dincolo de asta, Crin ar fi putut sa isi pastreze onoarea. Nu ar fi ranit atatia tineri care si-au pus sperantele si credintele in el si au tremurat in frig astepdand sa il voteze.
Nimeni nu ar fi avut ce sa ii reproseze. Ar fi adus liberalii la guvernare, fara sa compromita nici partidul si nici pe el. Indiferent de castigator, Crin ar fi putut invoca si explica mult mai usor orice alianta, fie ea cu PSD sau PDL. Ar fi avut de partea sa vointa poporului…asa cum a fost ea invocata mereu de Basescu. Crin ar fi putut sa invete de la cel caruia, la Cluj, ii spusese ca, in comparatie cu Geoana care nici macar nu exista, el (Basescu) este viu, exista isi joaca soarta politica pe scena.
S-a spus ca daca nu s-ar fi grabit sa se marite cu PSD ar fi pierdut trenul, iar castigatorul ar fi luat totul, lasand PNL sa moara de foame. Toti uita ca asta ar fi fost posibila doar printr-o singura mutare: o noua alianta PSD – PDL. Cred insa ca ar fi fost greu de realizat
