Nu pot conta pe ochii lor, dar se simt ca peştele în apă în bazinul de înot. Echipa de înotători „Hope“, din Cluj-Napoca, are în componenţă şapte elevi. Toţi au deficienţe mari de vedere, dar asta nu i-a împiedicat să facă performanţă.
În luna octombrie a anului trecut, Emese Maniu a auzit că la Liceul de nevăzători din Cluj-Napoca se caută un kinetoterapeutS-a dus şi a acceptat provocarea. A cerut să i se înfiinţeze o grupă de înotători, pe care să-i pregătească pentru marea performanţă.
Acum, membrii echipei „Hope" („Speranţă", în traducere), a Centrului Lamont, şapte la număr - adolescenţi cu deficienţe de vedere, cu vârste între 12 şi 16 ani -, nici nu mai concep să rateze Jocurile Paralimpice de la Londra, din 2012.
Reţeta succesului
Ana, Samuel şi Naomi Ciorap sunt fraţi. La prima vedere, nişte copii ca oricare alţii. Nu dau impresia că ar suferi de vreo boală, cu atât mai puţin că ar face parte din acea categorie a copiilor marginalizaţi, care au cu greu acces la o viaţă asemănătoare cu cea a unor copii sănătoşi.
Petre Prundaru şi Cristina Todea sunt alţi doi membri foarte valoroşi ai echipei, în care clujenii îşi pun speranţele pentru competiţia organizată peste trei ani în capitala Marii Britanii. Aventura lor a început anul trecut, când au învăţat să înoate.
La început, se antrenau de două ori pe săptămână - câte o oră în bazinul de la Palatul Copiilor, apoi alte trei ore în bazinul olimpic. Completau cu alergări, forţă şi tracţiuni. Aceasta e reţeta de succes a copiilor nevăzători pe care handicapul nu i-a dărâmat psihic.
Cu atât mai mult, pentru ei înotul a devenit un mod de viaţă. „La Bratislava am lovit cu mâna de culoar şi mi s-a dat pe spate. Asta e, se întâmplă când nu vezi. Înotul e o plăcere pentru noi. Doamna Emese ne-a învăţat şi-i mulţumim pentru asta", spune micuţa Naomi, unul dintre copiii înotători din
