Declaraţiile date de martori în faţa anchetatorilor sunt considerate în toată lumea probe deosebit de relevante pentru aflarea adevărului. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre câteva dintre cele mai importante, dar în acelaşi timp şi contradictorii mărturii incluse în "Dosarul Milea", redeschis în urma articolelor Jurnalului Naţional. Ioan Vătămănescu este unul dintre puţinii oameni care au fost lângă Vasile Milea până în ultimele clipe ale vieţii sale. Motiv pentru care mărturia sa are o importanţă cu totul deosebită în elucidarea acestui caz. Ofiţer de Securitate, aflat pe statele Direcţiei a V-a, Vătămănescu avea în Decembrie 1989 gradul de căpitan şi era un fel de gardă de corp a ministrului Apărării Naţionale. Motiv considerat îndeajuns de temeinic încât el să fie audiat atât în cadrul anchetei instrumentate în 1990 de procurorul Pantea, cât şi la 25 mai 2004 de procurorii Vasile Stanca şi Gheorghe Oancea, după redeschiderea "Dosarului Milea".

Cu toate că Vătămănescu s-a aflat la faţa locului în acele momente dramatice, în mod ciudat, diversele sale mărturii descriu aceleaşi evenimente într-un mod diferit, iar în unele amănunte se contrazic pur şi simplu. În acest sens, cea mai sugestivă exemplificare a acestor neconcordanţe este descrierea făcută de el, în trei declaraţii diferite, a ultimelor momente în care s-a aflat lângă generalul Milea, precum şi a "activităţilor" derulate după împuşcarea acestuia.

"VARIANTELE" VĂTĂMĂNESCU

Ioan Vătămănescu a fost audiat prima oară la data de 21 februarie 1990. Iată cum descrie el, în acea primă declaraţie, ultimele ore de viaţă ale generalului Vasile Milea. "Pe 22 decembrie, în jurul orei 7:00 s-a primit un telefon prin care se transmitea ordinul ca ministrul Milea să se prezinte la Cabinetul 1. L-am trezit pe general, i-am raportat despre ordinul primit şi l-am ajutat să se echipeze.