Într-o seară, târziu, sună telefonul. O cunoştinţă de-a mea, din Ardeal, mă anunţa că trece pe la mine, pentru o noapte. Cu soţul, mergea într-o excursie în Bulgaria. Plecarea era din Bucureşti. Nici o problemă. Tocmai făcusem un troc rodnic, în vederea pregătirii pentru Crăciun. Obţinusem făină, ouă, smântână, brânză şi 3 kilograme de carne. Unele aveam să le folosesc pentru cozonacii de Crăciun şi celelalte pentru mâncare, până când cumpăram un porc. Bun.
Zgârcită foc! Mă gândeam ce anume să le pregătesc amicilor mei, dar fără să afectez prea mult proaspetele achiziţii. Şi, unde mai pui că nici nu rămâneau la noi mai mult de o noapte. Dar, după cum zicea bunica, "Poartă-te cum ţi-i rangul!", nici prin gând nu-mi trecea să nu le fac ceva deosebit, chiar dacă ei nu erau nici pe departe... Aşa că am făcut un fel de listă de bucate şi de ingrediente, doar în gând. Am exclus multe dintre ele şi am rămas la capitolul aluaturi, ţinând cont că şi lor le plăceau. Şi pentru că se duceau în Bulgaria, m-am gândit că e bine să le fac eu ceva cocăraie, ca să aibă şi ei cu ce să le compare pe cele bulgăreşti...
Simţeam aşa un impuls sadic... Cum şedeam cu ochii pe pereţi, zăresc în bibliotecă "minunea" lui Esop. Limbile... Ha! Ei bine, voi proceda aproape la fel, dar cu alte ingrediente! Am să fac piroşti! Ce legătură are? N-are! Dar... când le voi servi trei feluri de piroşti... Adică din cele cu carne, cu brânză sărată şi cu brânzică de vaci...
La început, am pus la fiert o bucată de carne, cam de o jumătate de kilogram. Am pus de preparat aluatul. Pentru fiecare fel de umplutură am folosit trei pahare de făină, două ouă, o jumătate de pahar de smântână, trei linguri de untură, o jumătate de pacheţel de drojdie şi sare. Am format trei bucăţi de aluat pe care le-am lăsat la dospit, după care am început a pregăti umpluturile.
