Un cuvînt pe care nu credeam să-l aud de la Traian Băsescu atît de repede după alegeri: reconcilierea clasei politice. Nu sînt sigur că Băsescu ar mai fi spus acelaşi lucru dacă ieşea pe locul doi, chiar dacă duminică, la ora nouă (fără cîteva minute!) a declarat că alegerile au fost corecte.

Oricum, e o mare diferenţă între „I-am ciuruit!” şi declaraţia lui de azi. Băsescu nu l-a mai zădărît pe Geoană, deşi după zîmbetul de pe faţa lui parcă ar fi avut chef să-i mai zică ceva. I-a dat chiar puţină apă la moară în declaraţia de presă de acum cîteva minute spunînd despre contestarea rezultatelor că e un demers democratic, constituţional, legal. Doar să fie făcută în limitele decenţei. Nu ştiu dacă acesta e un semnal din partea lui că va renunţa la discursul agresiv din primul său mandat, dar cuvîntul reconciliere e o prospătură în vocabularul politic activ al lui Băsescu. Nu mai vorbesc de justificarea acţiunii PSD, în timp ce Videanu acuză de la partid că această contestare e jignitoare şi umilitoare pentru poporul român.

Partea despre diaspora din declaraţia lui de azi mi s-a părut OK. Nu cred însă că ar fi trebuit ca Băsescu să reamintească în acest moment că diaspora a acoperit deficitul de cont curent al României, cu miliardele de euro trimise acasă. ca argument împotriva celor care vor să ia dreptul la vot românilor din străinătate. Chiar dacă românii de peste graniţă n-ar fi trimis nici măcar un eurocent în ţară, preşedintele ar fi trebuit să le susţină din principiu dreptul de a vota, cîtă vreme îşi păstrează cetăţenia.

Un cuvînt pe care nu credeam să-l aud de la Traian Băsescu atît de repede după alegeri: reconcilierea clasei politice. Nu sînt sigur că Băsescu ar mai fi spus acelaşi lucru dacă ieşea pe locul doi, chiar dacă duminică, la ora nouă (fără cîteva minute!) a declarat că alegerile au fost corecte.

Oricum, e o mare dif