Mulţi români se întreabă cum va fi guvernată România. Dizolvă sau nu Băsescu Parlamentul? Poate conduce PD-L printr-un guvern minoritar? Trădează cineva din coaliţia partidelor care formează majoritatea parlamentară? Trecînd peste acuzaţiile de fraudă, peste ieşirile jenante ale unor politicieni, peste analizele de bodegă despre cine, unde, ce a pierdut, ar fi de luat serios în seamă un model european, numit simplu coabitare. Adică un preşedinte de o culoare politică şi un guvern de alta. Democraţii consolidate au adoptat acest sistem, pentru ca Executivul să-şi poată îndeplini misiunea constituţională. Fostul primar al Parisului a cîştigat de două ori alegerile prezidenţiale din Franţa. Avea o majoritate confortantă prin numărul de parlamentari ai RPR, partidul neo-gaullist. Imense scandaluri de corupţie au dus la căderea Executivului său. Ţara avea nevoie de reforme structurale pentru îndeplinirea criteriilor Tratatului de la Maastricht. S-au organizat noi alegeri. Partidul Socialist Francez a cîştigat şi a format Executivul cu verzii şi comuniştii. Perioada de coabitare, între preşedintele de dreapta şi guvernul de stînga, a fost una dintre cele mai durabile din istoria Republicii franceze, guvernul şi preşedintele reuşind să se pună de acord asupra majorităţii problemelor. Dacă tot le place unora modelul francez, acesta e un simplu exemplu de bună guvernare. Un preşedinte lucid, care doreşte binele ţării, ieşirea din criză şi un mandat istoric, ar chema imediat majoritatea parlamentară pentru dialog şi, ulterior, la desemnarea lui Klaus Johannis ca prim-ministru. În caz contrar, ni se confirmă, încă o dată, că pe Traian Băsescu nu-l interesează decît menţinerea la putere a camarilei sale de profitori. Balamucul va fi perpetuu. Nimeni nu se va alia proiectului său politic. Aici nu mă gîndesc la trădători, care sînt destui. Amuşinează picioarele scaunului pr