Si le-a raspuns Salah Mahdi: "Poetul nu e un cizmar care-si croieste versul dupa un picior sau altul, nici dupa cizma asupritorului. Cizmele vin si trec, iar asupritorii lumii sint o pedeapsa a lui Dumnezeu. Gindul poetului e liber si cuvintul sau asemenea valurilor marii". La sapte luni l-a lepadat mama pe poetul Salah Mahdi linga inaltele ziduri ale Babilonului. Timp de sapte ani a stat poetul Salah Mahdi linga vechile ziduri ale Babilonului, avind in dreapta sa riul Tigru, ce-si rostogolea la vale apele pline de vilvatai, si in stinga sa riul Eufrat, plin de flacari si el, iar la sfirsitul celui de-al saptelea an, in a saptea zi a ultimei saptamini, a venit in fata lui Marea Vrajitoare a Noptii cu luna cocotata pe umerii sai si a spus: „Baiatul acesta firav care a supt laptele din zidul de piatra al Babilonului, dezmierdind cu miinile sale subtiri leoaica ranita de sagetile de foc ale lui Ghilgames, baiatul acesta firav care a stat sub zidul de piatra al Babilonului si a supt odata cu laptele din piatra codul lui Hamurabi si legile Coranului va fi negutator de cuvinte si va rataci pe Corabia beata a vietii sale prin multe tari si continente. Bogat nu va ajunge, caci va risipi cuvintele sale pe nimicuri". Au trecut alti sapte ani si copilul se plimba pasnic pe malurile fluviului Eufrat jucindu-se cu pietricele albastre pe care le arunca in valuri si au mai trecut alti sapte si atunci Salah Mahdi a pus mina pe un betisor de bambus sI, ghemuindu-se linga apele riului Tigru ce se rostogoleau furioase spre golful Persie, a scrijelit pe o tablita de lut primele versuri: „A zis Dumnezeu catre poet: / iti dau tot ce doresti / iti dau vinul zeilor / si o femeie pentru noptile grele / da-mi in schimb duhul poeziei. / Iti dau tot ce doresti / asa a zis poetul catre Dumnezeu / iti dau vinul care curge din buzele femeilor / o carte pe care n-am scris-o inca / un continent pe c