Maşini capcană, telefoane mobile pe post de pistoale, bombe cu napalm şi debitatoare industriale sunt armele cu care Clyde Shelton îşi face singur dreptate în războiul cu asasinii familiei sale şi sistemul justiţiar disfuncţional din Philadelphia, în filmul Law Abiding Citizen (titlul original) – un hibrid între thriller şi horror cu criminali în serie.

Doi bărbaţi dau buzna în casa lui Clyde (Gerard Butler) şi îi ucid soţia şi fiica, cruţându-l în mod inexplicabil pe el. După 10 ani de anchetă, cei doi sunt condamnaţi de procurorul Nick Rice (Jamie Foxx), însă pedepsele sunt profund dezechilibrate. Unul este condamnat la moarte, iar celălalt primeşte numai cinci ani, pe motiv că a depus mărturie împotriva primului. Clyde este stupefiat de verdict şi porneşte o răzbunare pe cont propriu care implică multă logistică, mistere, pledoarii despre bine&rău şi crime, unele mai absurde decât altele.

Filmul are tensiune şi momente bune, însă şi o problemă majoră: spectatorul nu poate empatiza nici cu Clyde, nici cu Nick. Mai întâi, Clyde este victima unor criminali nemiloşi, apoi justiţia îl nedreptăţeşte cu sentinţele . Nick este procurorul superficial din cauza căruia se întamplă asta. Deci tendinţa e să fim prieteni cu Clyde. Doar că ăsta o ia razna în planul lui diabolic, şi ne devine ceva mai simpatic Nick, un cetăţean model cu o familie aproape perfectă.

Mai spun doar că pe Butler l-aţi văzut în “300” şi “RocknRolla” (cel puţin), şi nu e un actor rău de Box Office. Jamie Foxx, cel care m-a făcut să tresar atunci când l-a imitat pe Obama la discursul de investitura, este ireproşabil. Atenţie, nu-i luaţi pe cei mici la cinema, căci F. Gary Gray a ţinut să ne violenteze cu câteva torturi.

Maşini capcană, telefoane mobile pe post de pistoale, bombe cu napalm şi debitatoare industriale sunt armele cu care Clyde Shelton îşi face singur dre