123 de ani se împlinesc, la 8 decembrie, de la naşterea Hortensiei Papadat-Bengescu. Cifra dilată spectaculos, cel puţin în percepţia mea, durata în care viaţa scriitoarei jalonează fizionomia literaturii române, căci ne-am obişnuit s-o situăm în vecinătatea interbelică, uitând că formaţia ei moral-intelectuală s-a construit în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea. Şi încă o cifră la care putem tresări: sunt 62 de ani de când, în împrejurări tulburi, s-a pierdut, după ce fusese cules şi corectat în şpalt la Editura Fundaţiilor Regale, Străina, romanul de ample proporţii, care încheia saga familiei Halippa. Vreme de aproape trei sferturi de secol, în jurul acestei cărţi s-au ţesut istorii şi ipoteze, din familie sau alte surse s-au furnizat - rar - publicaţiilor literare fragmente autografe, Muzeul Literaturii Române a achiziţionat aproximativ 200 de pagini din manuscrisele cărţii, dar masivul stoc manuscris păstrat în arhiva urmaşilor a fost puţin accesibil cercetătorilor şi încă mai puţin editorilor. Începutul unei încercări de reconstituire a romanului, prin transcrierea câtorva zeci de pagini de ciorne (din peste 1000 existente), datorată lui Dimitrie Stamatiadi, nepot de fiică şi ultimul editor aplicat al operei bunicii sale, a fost descoperită recent într-un anticariat bucureştean şi achiziţionată de Biblioteca Municipală "Mihail Sadoveanu".

În cele din urmă, proiectul de a edita integrala romanelor bengesciene în colecţia "Opere fundamentale", coordonată de profesorul Eugen Simion la Institutul de Istorie şi Teorie literară "G. Călinescu" şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, a primit, din partea ultimului legatar al Hortensiei Papadat-Bengescu, domnul Sorin Papadat, acceptul da a pune la dispoziţie ineditele romanului Străina. Prin concursul laborios al doamnei Elena Docsănescu, din arhiva familiei au fost selectate şi reunite într-un lo